Lecția Tribunalului București pentru polițistul rutier în atribuțiile de serviciu: NU trebuie să discute cu șoferul în afara cadrului deontologic!

Magistratul de la Tribunalul București care a stabilit plasare în arest la domiciliu a celor doi polițiști rutieri ridicați în flagrant delict de DNA când încasau mită într-un cartier de lux al capitalei îți motivează decizia pe recunoașterea integrală a faptelor de către cei doi și reamintește în general, tuturor polițiștilor rutieri sarcinile pe care le au și ce trebuie să facă pentru a nu pica în „plasa corupției“.

Astfel, se arată în actele de la dosarul aflat la instanță, „cu privire la gravitatea faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, precizăm că, generic, un polițist rutier are la baza activității desfășurate principiul fundamental potrivit căruia “polițistul este în slujba cetățeanului””.

Scopul polițistului rutier

„Prin activitățile desfășurate, un polițist urmărește, în permanență, protejarea vieții și integrității corporale și a celorlalte drepturi și interese legitime ale cetățenilor. „În conformitate cu prevederile OUG.195/2002, modificată si completată, îndrumarea, supravegherea si controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul I.G.P.R., care are obligația sa ia măsuri legale atunci când constată încălcări ale acestora. Activitatea unui polițist rutier se desfășoară in mod planificat, potrivit planului de activitate zilnic și a variantelor de patrulare stabilite, în echipaj de doi polițiști. Demonstrarea încălcării normei rutiere este sarcina de căpătai a agentului de circulație. El trebuie să o facă în mod convingător, profesionist, pentru a nu lăsa nici un moment, impresia că măsura aplicata este aleatorie”, scrie magistratul Mihaela Lavinia Cîrciumaru în motivarea sa.

Vulnerabilitățile polițistului rutier

„Printre cele mai des întâlnite situații de vulnerabilitate și factori de risc privind săvârșirea infracțiunilor de corupție, identificate la nivelul țării se numără și atributul de agent constatator al contravențiilor (posibilitatea conferită de lege, funcționarului de a constata, dar și de a aplica sancțiuni pe loc). Unele dintre cele mai vulnerabile structuri sunt cele care își desfășoară activitatea direct în stradă, având atributul de constatare a contravențiilor şi de aplicare a sancțiunilor contravenționale. În această categorie se înscriu și formațiunile de poliție rutieră. Ca și vulnerabilități identificate la nivelul organelor de poliție rutieră în ceea ce privește fenomenul corupției, sunt: necomunicarea scopului pentru care este efectuat controlul în trafic, profitarea de slaba informare a conducătorului auto, verificarea unei multitudini de aspecte, prezentarea eventualelor sancțiuni într-o lumină gravă, polițistul arătându-se dispus să nu fie foarte dur şi să aplice doar unele dintre sancțiuni, în acest moment tentația cetățeanului de a oferi ceva, în momentul în care se vede în stradă, singur cu echipajul de poliție, fiind foarte mare, posibilitatea de a verifica retroactiv aceste situații fiind redusă, iar inexistenta unor controale inopinate, urmate de măsuri, îl încurajează pe polițist să accepte diverse „cadouri”; neaplicarea prevederilor legale cu ocazia testării persoanelor care prezintă semne că au consumat băuturi alcoolice, ori omisiunea testării lor; neaplicarea sau reducerea cuantumului sancțiunilor contravenționale aplicate participanților la traficul rutier pentru abateri la regimul circulației pe drumurile publice (spre exemplu în cazul neacordării de prioritate, nerespectării semnificației culorii roșii a semaforului sau încălcării marcajului longitudinal continuu); Funcția de prevenție este una dintre cele mai importante funcții pe care polițistul rutier trebuie să și-o îndeplinească în trafic. Polițistul trebuie să acționeze permanent pentru reducerea riscului rutier, combaterea cauzelor generatoare de accidente rutiere şi salvarea de vieți, şi să sancționeze pe cei care nu respectă regulile de circulație, punând în pericol siguranța pe drumurile publice”, se mai arată în documentule de la dosar.

Strict interzis….

„În trafic, polițistului nu-i este permis prin lege și prin statut, să desfășoare activități sau să poarte discuții cu conducătorul auto oprit, în afara cadrului deontologic, urmând să adopte o atitudine fermă, de transparență totală, limitându-se la a-i duce la cunoștință, conducătorului auto, motivul opririi și măsurile pe care urmează să le ia față de acesta. Orice gest din partea conducătorului auto de oferire a unei sume de bani/alte foloase necuvenite trebuie respins cu fermitate de către polițistul rutier atât de cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în trafic, iar după respingerea unor asemenea acte de corupție, polițistul este obligat să sesizeze, de îndată, organele de urmărire penală. Totodată, polițistul nu trebuie să lase impresia, prin atitudinea adoptată, că ar aștepta de la conducătorul auto să i se ofere bani, alte foloase necuvenite ori favoruri de orice natură. În caz contrar, prin adoptarea unei atitudini în antiteză față de cea descrisă mai sus, polițistul nu face altceva decât să încurajeze fenomenul corupției și să se implice activ în perpetuarea acestuia, decredibilizând, totodată, instituția Poliției Române și întreținând sentimentul opiniei publice că, poliția nu acționează pentru apărarea cetățenilor, ci, dimpotrivă, polițiștii uzitează de funcția lor pentru crearea unor avantaje patrimoniale necuvenite. Mai mult decât atât, prin săvârșirea unor infracțiuni de corupție de către polițistul desemnat să-și exercite atribuțiile de serviciu pe linie rutieră, în trafic ori la birou, se pune în pericol grav viața și integritatea corporală a participanților la trafic, încurajându-se adoptarea, din partea șoferilor, a unui comportament de încălcare a legislației rutiere. În condițiile actuale, raportat la infrastructura rutieră a municipiului București, sufocat de valori de trafic care depășesc capacitatea de preluare a arterelor și la apariția pe piață a unor autovehicule puternice, tendința conducătorilor auto este aceea de a încălca normele de circulație rutieră, în scopul de a ajunge mai repede la destinație. Astfel, în situațiile dovedite în cauză, s-a constatat că în virtutea unei mentalități generalizate în rândul șoferilor, constând în aceea că „pot să cadă la pace cu polițistul”, prin oferirea unor sume de bani, astfel încât să fie iertați sau să beneficieze de sancțiuni mai blânde, funcția de prevenție a accidentelor rutiere și de siguranță traficului a căzut în desuetudine”, mai notează magistratul de drepturi și libertăți.