SRI, instituția plină de „bivoli” cu interese personale. Cei cu conștiință se tratează de depresie – EDITORIAL

Se terminase festivitatea de depunere a jurământului la Academia Națională de Informații. Eram așezați la mese, aveam fiecare câte un pahar de vin și treceau „dascălii” să ne felicite… Nu am putut să ciocnesc cu nici unul! Primul venise un colonel care, cu trei ani înainte, se așezase la catedră și urla la un coleg, spunându-i că va face tot ce îi stă în putință să îl exmatriculeze, pentru că are absențe nemotivate la sport. Asta în timp ce își recuperase progenitura, angajată și ea în SRI, și îi oferise un loc călduț în subordinea lui. De fapt nu mă interesau vocalizele lui, deoarece toți ne pusesem în funcțiune relațiile pentru a ne salva colegul-chiulangiu. Singura chestiune care mă deranja, în acel moment, era faptul că suprafața băncii era plină de saliva decanului din fața mea!

Am plecat spre casă, iar a doua zi trebuia să mă prezint la unitatea în care fusesem repartizat. Alesesem una dintre cele mai „nasoale” unități, renumită pentru rigiditatea comandantului ei. Chiar mi s-a atras atenția să mă prezint a doua zi în costum, pentru a nu face o impresie „proastă”. Mai aveam câțiva kilometri până acasă, când am fost sunat de un vecin, care mi-a spus că omul care mă crescuse murise. Nu am avut timp să mă schimb, rămăsesem cu pantalonii de piele și geaca de biker… A doua zi, am pus mâna pe steag, alături de colegii mei, sub privirile acuzatoare ale conducerii unității. Individul cel mai lezat de îndrăzneala mea de a nu purta costum de chelner la „evenimentul festiv” era locțiitorul – un… CITEȘTE ARTICOLUL AICI!