Psiholog criminalist avertizează asupra violenței organizate a minorilor: Scăpăm tinerii de sub control

Cazurile de violență extremă comise de minori din ultimele luni scoate la iveală un fenomen alarmant: violen­ța juvenilă nu mai este accidentală sau impulsivă, ci din ce în ce mai des organizată, gândită și acceptată ca soluție. Psihologul criminalist Tudorel Butoi analizează cum crimele de la Cenei și atacul asupra taximetristului din Mureș relevă o schimbare dramatică în comportamentul adolescenților.Crima de la Cenei, unde un copil de 15 ani a fost ucis cu o cruzime extremă de alți minori, și atacul asupra unui taximetrist de 54 de ani, agresat de trei adolescenți, sunt doar vârful icebergului. Potrivit psihologului criminalist, aceste fapte nu sunt expresii ale impulsivității adolescentine, ci acte deliberate și premeditare.

„Cei doi făptuitori au căzut de acord asupra modului de operare. Au știut ce fac, au știut care este scopul. Nu a fost un conflict spontan, ci o acțiune pregătită în timp,” a declarat Tudorel Butoi într-o intervenție la România Tv.

Elementele care demonstrează premeditare sunt clare: pregătirea gropii, aducerea uneltelor, atragerea victimei într-o capcană și uciderea acesteia cu toporiță și cuțit. Dar cel mai grav indicator al unei conștiințe mature a gravității faptei este ceea ce s-a întâmplat după: incendierea cadavrului și îngroparea lui.”Când cineva modifică deliberat câmpul faptei, când încearcă să îngreuneze identificarea și probarea crimei, vorbim despre comportament infracțional matur, indiferent de vârstă,” explică Butoi.

Același tipar de violență se regăsește și în cazul taximetristului atacat în județul Mureș. Trei minori, cu vârste între 13 și 16 ani, l-au agresat pe bărbat după un conflict legat de plata cursei. Deși incidentul nu s-a soldat cu deces, escaladarea rapidă a conflictului este un semn al unei mentalități periculoase.”Pentru acești copii, violența devine o soluție acceptabilă. Nu mai există frână morală, empatie sau percepția reală a consecințelor,” spune psihologul criminalist.Butoi subliniază că astfel de fapte nu apar în vid, ci într-un context infractogen, în care agresivitatea este tolerată, banalizată sau chiar validată de mediul din jur: familie, anturaj, comunitate online.

Cum ajunge un copil de 13 ani să pună la cale o fapt­ă extremă? Psihologul criminalist vorbește despre un cumul de factori: lipsa controlului parental, expunerea la violență, modele antisociale, frustrări acumulate și sentimentul că autoritatea nu există sau nu contează.”Nu toți copiii care trăiesc în medii dificile ajung violenți. Dar acolo unde lipsesc limitele, iar agresivitatea este recompensată sau ignorată, riscul crește exponențial,” explică Butoi.

În plus, unii minori dezvoltă strategii de auto-protecție infracțională, inclusiv ideea de a fugi din țară sau de a se ascunde de consecințele legii, semn că înțeleg foarte bine ce au făcut.Întrebat cine ar fi trebuit să observe semnalele de alarmă, Tudorel Butoi avertizează că nu există un răspuns simplu. „Sunt cazuri în care semnele există – violență anterioară, agresiuni, conflicte – dar nu sunt luate în serios. Sunt și situații în care copilul nu dă semnale evidente. Tocmai de aceea, responsabilitatea este împărțită între familie, școală și instituții.”

Cazul de la Cenei este cu atât mai grav cu cât apar informații despre agresiuni anterioare, plângeri retrase și intervenții incomplete. Un lanț de evenimente care arată cum lipsa unei reacții ferme la primele acte de violență poate duce la tragedii.Concluzia psihologului criminalist este dură: „Trăim într-un timp și într-o zonă în care viața cuiva nu mai contează atât. Iar când acest mesaj ajunge la copii, consecințele sunt devastatoare.”Prevențiunea reală nu înseamnă doar anchete după tragedii, ci intervenție timpurie, sancționare fermă a violenței minore și educație emoțională.