Dosarul Niță-Ștefan. Rechizitoriul procurorului Iacob, o lălăială juridică, cu riscul serios de demontare în instanță în 5 minute

Spre deosebire de tot ceea ce ați citit în această săptămână în avântul revoluționar din mass-media, nu cred, ci sunt sigur, că sunt printre puținii care chiar au citit rechizitoriul compus de procurorul Marius Iacob de la Parchetul General, prin care procurorii constănțeni Gigi Valentin Ștefan și Teodor Niță au fost trimiși în judecată. Spun că a fost compus pentru că, după cum vom vedea, despre asta este vorba, o compunere la gimnaziu.

Din capul locului, pentru constănțeni, nu este niciun element de noutate și nicio surpriză. Niță și Ștefan într-adevăr formează sau au format un cuplu influent în magistratura constănțeană. Puterea lor, prezența lor, influența lor, aspecte covârșitoare care schimbau mersul lucrurilor în justiție cu mari intersectări în zone de poliție, de parchete și de instanțe judecătorești sunt aspecte pe care constănțenii le cunosc bine de foarte mulți ani, prin urmare esența acestui dosar penal nu este vreo mare noutate și nu ia niciun constănțean prin surprindere. Răsfoind respectivul rechizitoriu, înțeleg că de la această esență a imaginii celor doi și a percepției și a lucrurilor cunoscute despre ei, de aici de fapt a plecat întregul dosar. Mai departe însă, problema domnului Iacob este legată de faptul că, în ciuda numeroaselor acuzații, domnul procuror, prin rechizitoriul în cauză, nu a reușit… să le demonstreze.

Mai bine de o treime din prima parte a rechizitoriului se referă la faptul că Dumitru Learciu, în numele lui Gigi Ștefan, se plimba prin vreo trei județe în privința unui proiect de fotovoltaice. Domnul Learciu a ajuns chiar și la (aproape) Bălvăniș, de unde înțelegem că s-a rugat de o doamnă ca să deschidă calculatorul, iar aceasta a refuzat, pentru că dacă deschidea calculatorul era infracțiune, iar dacă nu îl deschidea, lucru care s-a și întâmplat, nu era infracțiune. Pe prostia asta de dialog se insistă cu mare patos, doar-doar va fi cineva convins că s-a întâmplat ceva acolo… Cadrul stufos al lobby-ului lui Learciu pentru energie verde conține și vreo trei președinți de consilii județene și diverși oameni din zona de energie. Din rechizitoriu și interceptări înțelegem că domnul Learciu vorbea de contextul avantajos pentru primării și aceste consilii județene pentru accesare de fonduri în cadrul acestui proiect. Practic, domnul Learciu era un adevărat avocat al Green Deal-ului pro-european, din care nu reiese foarte clar despre ce infracțiune vorbim… În ciuda volumului foarte amplu cu privire la plimbările domnului Learciu pe zona de energie, domnul Iacob nu reușește să identifice în mod concret care este infracțiunea. Mergând mai departe, îi avem pe președinții de consilii județene, în special pe Florin Mitroi de la Constanța, despre care subsemnatul nu pot fi bănuit vreodată că aș avea vreo bună intenție în privința imaginii domniei sale. Însă Mitroi, la fel ca ceilalți politicieni angrenați în acest rechizitoriu, sunt martori. Toți aceștia au confirmat discuțiile, întâlnirile și contextul acestora și se omite, în ciuda titlurilor bombastice din presă, un element relevant: Mitroi, ca și ceilalți colegi ai săi, sunt aleși de oameni, sunt în funcții publice alese, nu desemnate. Prin urmare, ei au obligația de a promova proiecte prin care sunt dezvoltate comunitățile, astfel că Mitroi este obligat de acest context să promoveze asemenea proiecte. Doar cu asta dacă se prezintă în instanță, într-un singur termen el a rezolvat orice implicare în rețeaua Niță-Ștefan, în sensul generic de basma curată. Este la fel de valabil și pentru ceilalți politicieni-martori din dosar. Înțelegem foarte clar de la domnul Iacob că dacă o persoană, oricare ar fi ea, activează în această zonă de energie, nu are voie să contacteze niciodată pe absolut nimeni. Probabil Dumnezeu în persoană îi va dezvolta proiectele, pentru că altfel intră în acuzații de trafic de influență și constituiri de diverse grupuri și tot soiul de infracțiuni într-un stufos rechizitoriu, în care nimeni nu înțelege care este infracțiunea în modul concret.

De altfel, acest volum ridicat de prezentare a plimbărilor domnului Learciu pe la diverse persoane are menirea de a-i arăta judecătorului că s-a desfășurat o amplă cercetare și, cu siguranță, domnul Learciu se face vinovat. Nu știm de ce, dar sperăm că domnul judecător nu are timp să citească și va pleca doar de la ideea că dacă este ceva scris foarte mult, înseamnă că așa e, avem o infracțiune! Ca o mică paranteză, în plan personal, nici domnul Learciu nu îmi este foarte simpatic. L-am cunoscut dintotdeauna ca fiind un tăntălău în ale politicii constănțene. De altfel și acum consider că aceasta este singura lui vină în această situație, aceea de a fi un tăntălău.

Mergând mai departe, avem pagini întregi umplute cu numele martorilor pe care i-a convocat domnul Iacob pe parcursul cercetării penale. Niciunul dintre ei nu indică vreo infracțiune sau neregulă în privința lui Niță, Ștefan, Learciu și ceilalți trimiși în judecată. Ba mai mult, doamna Mihaela Mergeane de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța susține în declarația sa dată domnului Iacob că nici măcar nu a auzit de undeva sau de la cineva vreodată că Niță și Ștefan ar fi comis vreo infracțiune. Practic, niciunul dintre martorii domnului Iacob nu susține… rechizitoriul domnului Iacob. Fie că vorbim de Niculescu de la ANRE, de această doamnă Mergeane sau de toți ceilalți martori, niciunul nu confirmă nici măcar cu jumătate de gură sau cu subînțeles că cei doi sau cei trei s-ar face vinovați de ceva. De altfel, în privința doamnei Mergeane, subsemnatul a dezvăluit recent o mare ilegalitate comisă de domnia sa, despre care domnul Iacob se preface că nu vede, deși infracțiunea este vizibilă de pe Lună. Nici nu aveam alte așteptări. Domnul Iacob rămâne fidel structurii care l-a făcut și pe el om în societate și anume Direcția Națională Anticorupție, care niciodată, în niciun context, oricâte nenorociri ar face aceștia, nu sunt cercetați sub nicio formă. Apreciez fidelitatea domnului Iacob pentru sponsorii domniei sale. O gașcă, de altfel, despre care domnul Iacob să nu aibă cumva impresia că nu este cunoscută…

După nivelul stufos al plimbărilor domnului Learciu, domnul procuror Marius Iacob ne prezintă niște episoade de telenovele, cum ar fi o porcărie înfiorătoare în cazul Barissimo din Constanța. Comportamentul lui Niță în aceste situații în Horeca este cunoscut. Avem un caz celebru al unei cherhanale, iar abordările procurorului Niță sunt cunoscute și nu au nevoie de niciun fel de prezentare. Probabil din acest motiv nimeni nu își pune semne de întrebare cu privire la marile nereguli din scenarita prezentată de domnul Iacob în rechizitoriu. În realitate, o situație delicată a avut loc în luna noiembrie a anului 2025 în respectiva locație, însă domnul Iacob a insistat să înflorească ceea ce s-a întâmplat acolo. Clienții fideli ai locației confirmă că nicio ospătăriță nu a fost dată afară, deși domnul Iacob insistă cu nume acoperite, ascunse, cu identitate protejată, ca și cum s-ar afla într-un film cu spioni. Iar procurorul Niță a arătat în declarația sa că s-a întâlnit cu un fost ofițer din cadrul Gărzii de Coastă și nicidecum ziariști sau ce invenții mai are domnul Iacob în minunatul său rechizitoriu. De altfel, această scenetă, alături de alte câteva din rechizitoriu, sunt umflate, exagerate, distorsionate în mod intenționat de domnul Iacob pentru continuarea unor mandate de interceptări în total alte cauze care nu au nicio legătură cu dosarul Niță Ștefan și care sunt atât de slabe și nejustificate juridic încât este nevoie de un apel al celor de la Parchetul General la colegii lor de la SRI în logica binomului care încă funcționează strună în această țară și, prin urmare, se impun niște gogorițe juridice și ilegale în acest sens și pe care le voi detalia într-un alt context.

Având în vedere imaginea reală a celor doi procurori constănțeni, repet, arhicunoscută în județ, toate situațiile relatate în rechizitoriu se încadrează la sintagma neortodoxă de râsul curcilor. Vorbim de folosirea unor pompieri, a șefului de la Protecția Consumatorului care forțează concedierea de ospătărițe și tot soiul de comportamente menite a fi antisociale și care să justifice arest preventiv îndelungat, o mulțime de infracțiuni și preconizarea unui proces de durată. Adică, de la constituirea unui grup care folosește constant represiunea nedreaptă, încadrabilă de altfel în Codul Penal, să ajungi la situații conflictuale cu ospătărițe este ceva care cu siguranță va trebui urmărit în termenele de judecată. Cu certitudine va fi foarte amuzant.

Continuând pe firul logic al rechizitoriului, portul turistic Tomis era un fel de feudă personală a procurorului Niță, unde șerifii locali erau reprezentați de pompieri. Și această situație este una demnă de văzut cum este prezentată în instanță, întrucât astfel de contexte caraghioase completează peste 300 de pagini de lălăială juridică a procurorului Iacob. Activitățile infracționale ale procurorilor Niță și Ștefan – presupuse în această fază, pentru că aceștia beneficiază de prezumția de nevinovăție – pot fi discutate, prezentate, asociate lor, presupuse, cercetate, judecate, orice… Singura problemă este că domnul Iacob, în acest rechizitoriu, nu a reușit să le demonstreze. Să mai detaliez despre mafiotul magistraturii constănțene, Gigi Ștefan, care primea ca mită… miere, scrumbie, pălincă și miel pentru drob? Așa arată rechizitoriul domnului Iacob, cu așa ceva se duce el în instanță!

Vorbim de mai bine de jumătate de an în care au fost prezentați cei doi procurori drept corifeii și mafioții magistraturii constănțene. Nivelul de amploare al scurgerilor pe surse din dosar în mass-media a conturat în întreaga țară imaginea a doi mafioți imbatabili până când a intervenit domnul procuror Iacob. De la această imagine conturată și până la paginile semnate de domnul Iacob, constatăm aspecte mai degrabă amuzante decât acuzații probate și confirmate. În esență însă, având în vedere cine semnează acest rechizitoriu, în procesul celor doi procurori și al lui Learciu și celorlalți din dosar, relevant este un singur lucru: cine a făcut acest rechizitoriu și nicidecum ce se scrie în el.

P.S. Domnule Iacob, să știi că despre domnii Sima, Abagiu și ceilalți, mai urmează. Nu s-a speriat nimeni, o să-ți fie clar din stenograme!