Agresivitate juridică fără precedent la șantierul naval Mangalia: Nemții de la Rheinmetall au șantajat Guvernul până le-a „ieșit” – Pumn în gură la CSAT și exproprieri forțate

Sub paravanul patriotic al „securității naționale” și al parteneriatelor strategice cu gigantul german Rheinmetall, Guvernul României pregătește una dintre cele mai controversate manevre politico-economice ale ultimilor ani. Obiectivul? Preluarea activelor Damen Shipyards Mangalia S.A., o societate aflată în plin faliment. Instrumentul? O expropriere forțată de tip „pumn în gură”, din care cel mai important filtru de siguranță al statului – Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) – a fost scos pe ușa din dos.

Documente guvernamentale scot la iveală un mecanism de o agresivitate juridică fără precedent, menit să acopere un management dezastruos și să evite controlul la cel mai înalt nivel. Totul pornește de la un acord-cadru semnat pe genunchi cu grupul Rheinmetall în cadrul programului european SAFE, pentru construirea unor nave militare (o vedetă pentru scafandri și o navă de patrulare). Prin acest acord, oficialii români s-au legat la cap singuri: au semnat o clauză prin care garantează că vor pune la dispoziție Șantierul Naval Mangalia în termen de maximum 6 luni. Dacă nu o fac, nemții își iau jucăriile, pleacă fără penalități, iar România pierde finanțarea și rămâne cu buza umflată. Dar de unde să iei șantierul? Platforma industrială este o ciorbă juridică: statul deține 80 de hectare de teren, însă clădirile, docurile, macaralele și utilajele (așa-numitul „activ funcțional”) aparțin Damen Shipyards, firmă aflată în procedură de faliment la Tribunalul Constanța.

Birocrații de la Ministerul Economiei au crezut inițial că pot cumpăra activele direct din cadrul lichidării judiciare. Doar că s-au lovit de cifre. Conform documentelor evaluate în instanță, valoarea stabilită prin expertiză pentru activele Damen este de 184.045.760 euro (fără TVA). Însă în acordul semnat cu partenerii comerciali, prețul maxim pe care statul român s-a angajat să îl plătească este de doar 85.000.000 euro. O diferență uriașă, de aproape 100 de milioane de euro! La primele ședințe de licitație din cadrul falimentului, prețul de pornire fiind de 100%, statul român nu are nicio șansă legală să adjudece bunurile fără să încalce propriul buget aprobat. Prins în chingi de termenul de 6 luni, Guvernul a intrat în panică. Soluția găsită? O execuție juridică de o ferocitate rară: exproprierea de bunuri mobile și imobile. Guvernul vrea să ia cu forța utilajele și docurile unei companii private, folosindu-se de o ordonanță de urgență proaspătă (OUG nr. 38/2026) creată special pentru acest caz.

În varianta inițială a Memorandumului obținut de redacția noastră, circuitul de avizare era clar, dictat de rigorile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru utilitate publică. Documentul stipula negru pe alb: proiectul de Hotărâre de Guvern prin care se aprobă lista bunurilor și se declanșează procedura „se avizează de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării”. Dar, din informații de ultimă oră din culisele Palatului Victoria, avizul CSAT a fost scos complet din ecuație. De ce ar vrea Ministerul Economiei și Cancelaria Prim-ministrului să evite CSAT? Răspunsul este simplu și cinic: frica de control și transferul de răspundere. Un aviz din partea CSAT ar fi însemnat ca serviciile de informații și structurile militare de control să verifice la sânge oportunitatea acestei mișcări. Ar fi însemnat ca experții în securitate să evalueze dacă nu cumva această expropriere maschează un ajutor de stat ilegal sau o favorizare disproporționată a unui operator economic privat (Rheinmetall) sub pretextul „interesului public”. Prin eliminarea CSAT, decizia devine una strict politică, semnată rapid în ședință de Guvern. Însă această scurtătură deschide o cutie a Pandorei cu efecte devastatoare.

Scoaterea CSAT-ului din circuit nu este doar o aroganță politică, ci o bombă cu ceas juridică:

1. Neconstituționalitate la prima strigare: Modificarea procedurii legale și ignorarea instituției care garantează siguranța națională oferă argumente de aur avocaților Damen în litigiul arbitral internațional aflat deja în derulare. Statul român poate fi acuzat de expropriere abuzivă, dictatorială și lipsită de transparență instituțională.

2. Blocajul funcționarilor din Ministere: Deși șefii politici dictează urgența, juriștii și directorii din Ministerul Economiei, cei care și-au pus semnăturile pe rapoartele interne de conformitate, tremură. Fără umbrela protectoare a unui aviz CSAT, întreaga răspundere materială și penală pentru milioanele de euro aruncate pe despăgubiri cade exclusiv pe umerii funcționarilor care semnează actele de expropriere.

3. Anularea în instanță: Orice creditor din tabelul de obligații al Damen poate ataca Hotărârea de Guvern în contencios administrativ, invocând lipsa avizului unei instituții cheie menționate de legislația de siguranță națională. Instanțele românești vor fi obligate să suspende exproprierea, moment în care termenul de 6 luni expiră, nemții pleacă, iar șantierul de la Mangalia devine definitiv o ruină industrială.

Guvernul României joacă la ruletă viitorul industriei navale de apărare. Ascunzându-se după degete și evitând controlul CSAT pentru a bifa o bifă într-un contract comercial, premierul interimar Ilie-Gavril Bolojan și ministrul economiei riscă să transforme „Operațiunea Mangalia” dintr-o mare realizare strategică, într-un eșec răsunător plătit din buzunarele tuturor românilor.