În proiectele offshore, operatorul controlează realitatea în totalitate: La Neptun Deep, statul este slab în registrul instituțional, ca să „nu se supere OMV Petrom”. În final, rămânem și fără gaz și fără bani

Neptun Deep e prezentat ca proiectul energetic care va „întoarce România în picioare”: 8 miliarde de metri cubi de gaz pe an, din Marea Neagră, cu primul gaz estimat pentru 2027. În spațiul public, povestea e simplă: avem resursă, deci avem securitate. Numai că securitatea energetică nu se măsoară în comunicate, ci în două lucruri foarte concrete: cât valorează anual gazul și cât din valoarea aceea ajunge, efectiv, la stat — nu ca slogan, ci ca venit bugetar și putere economică internă. Iar între aceste două lucruri există o a treia dimensiune, pe care PR-ul o împinge în subsol: cine își asumă riscurile (de mediu, de securitate, de incident) și cine rămâne doar cu factura politică.

Din start, proiectul are o asimetrie pe care nimeni nu o spune pe șleau. În 2025, OMV Petrom a raportat venituri din vânzări consolidate de 36,592 miliarde lei, iar Romgaz a raportat o cifră de afaceri de 8,0256 miliarde lei. Pe hârtie, în Neptun Deep sunt „parteneri 50%–50%”. În realitate, diferența de scară financiară și de capacitate operațională contează enorm, fiindcă în offshore nu controlează „cine are procentul”, ci cine e operatorul, cine ține ritmul, cine contractează și cine poate suporta șocurile fără să… CITEȘTE CONTINUAREA!