Capcana ecosistemului închis și prețurile personalizate: Marile corporații au transformat tehnologia într-un instrument de exploatare a consumatorului

Strategia prin care Apple reușește să determine utilizatorii să achiziționeze un telefon nou în fiecare an, în condițiile în care un dispozitiv vechi de trei ani încă funcționează perfect, nu se bazează neapărat pe crearea unui produs considerabil mai bun, ci pe deteriorarea artificială a experienței de utilizare a vechiului aparat. Atunci când compania lansează un nou iPhone, dispozitivele mai vechi primesc o actualizare software care le încetinește performanța, duce la descărcarea mai rapidă a bateriei și face ca aplicațiile să se încarce mai greu, generând frustrare și sentimentul fals că telefonul a îmbătrânit natural.

Această practică nu reprezintă o simplă teorie a conspirației, întrucât în anul 2017 Apple a recunoscut oficial că încetinește deliberat modelele mai vechi prin actualizări de software, motivând decizia prin gestionarea bateriei, în timp ce autoritățile internaționale au sancționat compania cu amenzi uriașe, precum 20 de milioane de lire sterline în Marea Britanie, 25 de milioane în Franța și peste 100 de milioane în Statele Unite. Strategia companiei nu se oprește însă la încetinirea dispozitivelor, aceasta fiind doar un singur instrument dintr-un arsenal complex care include controlul strict asupra aplicațiilor ce pot fi instalate, a încărcătoarelor permise și a accesorilor compatibile, aspecte promovate sub denumirea comercială de ecosistem, deși în realitate reprezintă o adevărată capcană digitală.

Trecerea de la un iPhone la un sistem Android devine extrem de dificilă deoarece utilizatorul pierde istoricul iMessage, căștile AirPods își pierd din funcționalitate, ceasul Apple Watch încetează să mai funcționeze complet, iar fotografiile, aplicațiile și abonamentele rămân toate blocate în universul Apple. Compania nu vinde doar un simplu telefon, ci construiește un set de ziduri ale căror costuri de depășire cresc în fiecare an în care consumatorul rămâne captiv în interiorul lor, generând în prezent mai mulți bani din servicii conexe, precum stocarea iCloud, Apple Music sau comisioanele din App Store, decât din vânzarea fizică a telefoanelor iPhone, încasând o cotă de 30% din prețul fiecărei aplicații descărcate sau al fiecărui abonament plătit prin intermediul dispozitivului, ceea ce face ca strategia să nu mai vizeze neapărat vânzarea unui aparat nou în fiecare an, ci asigurarea faptului că utilizatorul nu va părăsi niciodată acest ecosistem închis.