Dialectica duplicității: Ce promite pe hârtie premierul desemnat Luca Niculescu se izbește în plin de contractele oculte cu SUA, semnate la Cotroceni. Harta oficială a jafului transoceanic – DOCUMENT

În timp ce România încearcă să iasă din haosul lăsat de căderea cabinetului Bolojan, noul premier desemnat, Luca Niculescu, a depus oficial în Parlament programul de guvernare pentru perioada 2026–2028. Printre rândurile unui document care promite reforme structurale, austeritate fiscală controlată (cu o țintă de deficit de 6% din PIB), reorganizarea ANAF și un program ambițios în energie — care vizează punerea în funcțiune a circa 5.800 MW de noi capacități până la sfârșitul lui 2027 și sprijinirea consumatorilor vulnerabili —, se ascunde o contradicție strigătoare la cer.

În timp ce noul Executiv vine cu lozinci despre eficiență, transparență și „restructurarea companiilor de stat neviabile”, Palatul Cotroceni continuă să deruleze și să gireze cel mai costisitor și netransparent joc de culise al momentului: contractele de lobby transoceanice plătite cu sume colosale din bani publici, ale căror detalii tehnice și financiare au fost dezvăluite oficial prin actele înregistrate la Departamentul de Justiție al SUA (FARA):

Radiografia oficială a jafului: Cele trei contracte care au capturat statul

Pentru a înțelege dimensiunea acestei caracatițe transatlantice, trebuie să privim documentele oficiale depuse sub legea FARA. Traseul este cronologic și demonstrează metamorfoza interesului privat în politică de stat:

1. Contractul 1 – Avangarda Privată (Decembrie 2025):

Părțile: Eversheds Sutherland (US) LLP și coaliția privată „Romanian-American Strategic Advancement Initiative” (formată din companiile CIS GAS S.A., IRIGC Impex SRL și MVN Structural Consulting SRL).

1. Miza: Un avans inițial de 600.000 USD virat prin conturi de escrow pentru a deschide ușile de la Washington și a promova „Coridorul Vertical”. Din această sumă, 300.000 USD au fost direcționați imediat către subcontractorul politic Putala Strategies. Când riscurile fiscale (față de ANAF) au devenit insupportabile pentru firmele de conducte, schema a fost preluată la nivel statal.
2. Contractul 2 – Preluarea Prezidențială (Mai 2026):
   • Părțile: Eversheds Sutherland (US) LLP și Administrația Prezidențială a României (semnat la 21 mai 2026 de consilierul prezidențial Andreea-Mihaela Miu).
   • Miza: Un contract-umbrelă pe 6 luni, cu un plafon maxim de 3.390.000 USD (aproximativ 565.000 USD pe lună) plătit integral din bugetul public al României. Sub pretextul „securității naționale și al parteneriatului strategic”, statul a preluat factura de imagine și lobby a băieților deștepți din energie.
3. Contractul 3 – Subcontractarea de Lux (Iulie 2026):
   • Părțile: Eversheds Sutherland (US) LLP și Guidepost Strategies (reprezentată de Marie Sanderson).
   • Miza: Un contract subsecvent semnat pe 14 iulie 2026, prin care Guidepost Strategies primește 400.000 USD (plătiți în rate lunare până în noiembrie 2026) pentru servicii de relații guvernamentale și planificare tactică la Washington. Clauza 4 a acestui contract este cinică: plata este strict condiționată de faptul că Eversheds încasează banii de la Clientul principal, adică de la Președinția României.

Partea II: Promisiunile de pe hârtie versus realitatea de la Cotroceni

Programul de guvernare al cabinetului condus de Luca Niculescu pune un accent deosebit pe rigorile bugetare, cerând populației și mediului de afaceri disciplină fiscală severă pentru a ține sub control deficitul. Se vorbește deschis despre evaluarea strictă a banului public, digitalizare și tăierea risipei.

Însă disonanța cognitivă devine uriașă atunci când privim spre capul statului:

• Dubla măsură a eficienței: Guvernul promite restructurarea severă a companiilor de stat ineficiente, dar Administrația Prezidențială toacă milioane de dolari din același buget național pentru a cumpăra „acces” și „prestigiu politic” prin intermediul unor case de avocatură americane (Contractul 2).
• Reorganizarea ANAF vs. protejarea contractelor de lux: Programul lui Luca Niculescu vrea o autoritate fiscală reformată, cu un sistem strict de bonusuri și penalizări pentru controlul banilor. În același timp, milioanele virate către Eversheds Sutherland și subcontractul de 400.000 USD către Guidepost Strategies (Contractul 3) rămân un „sacru ocolit”, neatins de nicio normă de eficiență economică sau audit public.

III. Sursa energie vs. Afacerea „Coridorului Vertical”

La capitolul energie, programul Guvernului Niculescu sună grandios: investiții masive în producție, securitate energetică și protejarea consumatorilor vulnerabili în fața liberalizării prețurilor la gaze.

Dar tocmai aici se intersectează intențiile oficiale ale noului premier cu interesele subterane documentate în actele FARA:

• Sub pretextul „securității energetice” și al dezvoltării Coridorului Vertical, proiectul a fost capturat de interesele clientelare ale unor firme private din energie (CIS GAS, IRIGC Impex, MVN Structural Consulting) care au inițiat caruselul financiar în decembrie 2025 (Contractul 1).
• Deși noul Guvern promite că va sprijini consumatorii și va eficientiza sistemul, canalele de lobby plătite de la Cotroceni nu lucrează pentru cetățeanul care plătește facturi record, ci pentru a garanta rețelelor de afaceri transfrontaliere (conectate la axa București-Atena-Washington) marile contracte de infrastructură.

Concluzie: O schizofrenie instituțională

Programul de guvernare al lui Luca Niculescu este un exercițiu de retorică tehnocrată menit să treacă de votul unui Parlament măcinat de criză. Însă valoarea reală a acestui program este anihilată de ipocrizia de fond a puterii: cum poți să ceri austeritate, disciplină bugetară și reforme dureroase unei țări aflate în recesiune, în timp ce instituția fundamentală a statului (Președinția) funcționează ca un distribuitor de cecuri în alb pentru lobby-iști de lux din SUA?

Atât timp cât noul Executiv va închide ochii în fața acestor inginerii financiare patronate de Cotroceni, susținute prin cele trei contracte transatlantice documentate, orice program de guvernare va rămâne doar un eseu de bune intenții, menit să mascheze aceeași captură a statului în beneficiul băieților deștepți și al clientelei politice.