Dosarul Caraiman, restituit definitiv: Probă esențială, exclusă, pentru că procurorii DNA au încălcat intenționat legea

Curtea de Apel București a confirmat definitiv restituirea la DNA a dosarului Caraiman, după ce Tribunalul București a exclus o probă esențială a acuzării, administrată cu încălcarea legii. Este vorba despre dosarul instrumentat de procuroarea Mihaela Beldie-Canela, în care șapte inculpați au fost trimiși în judecată pentru presupuse infracțiuni de abuz în serviciu, fals intelectual, fals în înscrisuri și spălare a banilor, în legătură cu achiziții publice în valoare de peste 66 de milioane de lei.

Hotărârea vine după ce Tribunalul București a constatat că DNA nu a înlăturat din rechizitoriu concluziile probei declarate nelegale, deși procurorilor li se ceruse expres remedierea neregularităților actului de acuzare. Judecătorul a stabilit că deficiențele persistente împiedică determinarea obiectului și limitelor judecății, astfel încât procesul nu poate începe pe fond în baza rechizitoriului întocmit în august 2023. Ancheta a fost instrumentată de procuroarea Mihaela Beldie-Canela, al cărei nume este legat și de dosarul „Belina”, una dintre cauzele intens mediatizate ale DNA, în care au fost trimiși în judecată mai mulți foști demnitari și funcționari publici, inclusiv fostul vicepremier Sevil Shhaideh. În acea cauză, acuzațiile procurorilor nu au rezistat controlului judiciar, toate persoanele trimise în judecată fiind achitate definitiv în februarie 2023.

Dosarul Caraiman privește achizițiile publice realizate de Complexul Multifuncțional Caraiman, instituție aflată în subordinea Consiliului Local al Sectorului 1, în perioada în care aceasta era condusă de Gomes Iuliana-Livia.Potrivit rechizitoriului, între octombrie 2018 și martie 2020, societatea Minimed Solutions S.R.L., reprezentată de omul de afaceri Peptan Mihai, a participat ca unic ofertant la cinci proceduri de achiziție publică, adjudecându-le pe toate. Valoarea totală a contractelor a fost de 66.248.252 de lei, inclusiv TVA.

În centrul acuzațiilor s-au aflat două contracte pentru achiziționarea și extinderea unui sistem integrat de telemedicină. DNA a susținut că documentațiile ar fi fost pregătite pentru favorizarea operatorului economic câștigător, prin introducerea unor cerințe tehnice restrictive și prin implicarea unor societăți comerciale în mecanismul presupusei fraudări a procedurilor. Procurorii au indicat în rechizitoriu un presupus prejudiciu de 17.205.091,34 lei, după ce în cursul anchetei fusese consemnată și o evaluare anterioară, de 23.370.834,87 lei.Printre inculpați se află fostul director executiv Gomes Iuliana-Livia, acuzată de 14 infracțiuni, respectiv 11 complicități la fals intelectual, un fals intelectual și două infracțiuni de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave. În aceeași cauză a fost trimis în judecată și Peptan Mihai, reprezentantul societății beneficiare a contractelor investigate, alături de alte persoane fizice și juridice.

La 29 august 2025, Tribunalul București a admis în parte cererile și excepțiile formulate de inculpați și a dispus excluderea unei probe importante pentru fundamentarea acuzațiilor, după ce a constatat că aceasta fusese administrată cu încălcarea legii. Proba fusese întocmită de specialiști angajați ai DNA, nu de experți independenți desemnați în cadrul unei expertize judiciare. Concluziile acestora au fost utilizate de procurori pentru analizarea presupuselor încălcări ale legislației achizițiilor publice, pentru explicarea împrejurărilor în care ar fi fost pregătite și atribuite contractele, precum și pentru fundamentarea aspectelor financiar-contabile relevante pentru acuzații.

Constatările specialiștilor ocupau un loc important în construcția rechizitoriului. Apărarea a evidențiat că pasaje consistente din analiza întocmită de angajații DNA fuseseră preluate direct în actul de acuzare, inclusiv fără indicarea explicită a provenienței lor, fiind integrate în prezentarea presupusului mecanism infracțional și în argumentația prin care procurorul susținea existența infracțiunilor de abuz în serviciu. Tribunalul București a constatat însă că DNA recursese la această procedură fără să demonstreze existența condițiilor excepționale impuse de lege. Nu fusese identificat niciun pericol concret de dispariție a probelor, niciun risc de modificare a situației de fapt și nicio împrejurare care să impună lămurirea urgentă a aspectelor investigate. Dimpotrivă, natura documentelor analizate și perioada scursă de la începerea anchetei permiteau efectuarea unei expertize, cu respectarea garanțiilor procesuale corespunzătoare.

În motivarea hotărârii, judecătorul a reținut că procedura utilizată de DNA reprezentase un substitut nelegal al expertizei, prin care inculpații fuseseră lipsiți de garanțiile specifice acesteia. Instanța a constatat existența unei vătămări concrete a drepturilor procesuale ale persoanelor acuzate, care nu putea fi înlăturată decât prin excluderea probei.Importanța deciziei era cu atât mai mare cu cât proba exclusă nu reprezenta un simplu element suplimentar al anchetei, ci fusese valorificată inclusiv pentru descrierea faptelor imputate inculpaților.În cazul fostului director executiv Gomes Iuliana-Livia, apărarea a arătat că o parte dintre acțiunile și împrejurările considerate relevante pentru cele două acuzații de abuz în serviciu fuseseră descrise prin raportare exclusivă la concluziile specialiștilor DNA. Eliminarea probei afecta astfel nu numai fundamentarea acuzațiilor, ci și claritatea conduitei concrete imputate inculpatei.

După excluderea probei, procurorii aveau obligația să remedieze neregularitățile rechizitoriului și să precizeze dacă mențin dispoziția de trimitere în judecată. DNA a emis o ordonanță prin care a comunicat menținerea acuzațiilor, însă nu a eliminat din actul de sesizare numeroasele pasaje și referiri la concluziile probei excluse.Practic, deși judecătorul dispusese eliminarea probei administrate nelegal, DNA a continuat să valorifice în rechizitoriu concluziile acesteia, fără să respecte integral obligațiile rezultate din hotărârea Tribunalului București.Problema nu privea doar menținerea unor trimiteri la documentul exclus. Pasaje din analiza specialiștilor DNA fuseseră încorporate direct în expunerea rechizitoriului, unele fără identificarea explicită a sursei, astfel încât constatările acestora se regăseau în prezentarea faptelor ca parte a argumentației procurorului. În aceste condiții, simpla eliminare a referirilor care indicau expres proba nu ar fi fost suficientă pentru înlăturarea conținutului său. Situația s-a menținut și după intervenția instanței, în procedura camerei preliminare. Deși procurorilor li se oferise posibilitatea de a corecta rechizitoriul, aceștia au păstrat în actul de acuzare concluziile unei probe pe care judecătorul stabilise că nu o mai puteau utiliza. În acest mod, eliminarea fizică a documentului din dosar risca să devină lipsită de efect, întrucât conținutul său continua să fie accesibil prin chiar actul pe baza căruia urma să înceapă judecata.Tribunalul București a explicat că remedierea unei asemenea neregularități nu reprezintă o simplă operațiune de redactare. Atunci când concluziile unei probe excluse au fost integrate în descrierea presupuselor fapte, înlăturarea lor poate afecta însăși coerența acuzațiilor. Rechizitoriul trebuie să permită identificarea clară a conduitei imputate fiecărui inculpat, a obligațiilor pretins încălcate și a consecințelor atribuite faptelor, fără valorificarea unor constatări provenite din probe administrate nelegal.Prin hotărârea din 12 martie 2026, judecătorul a constatat că, inclusiv după emiterea ordonanței de remediere, rechizitoriul continua să cuprindă „pasajele și referirile extrem de ample” la proba exclusă. Instanța a stabilit că neregularitatea nu fusese înlăturată și că aceasta împiedica determinarea obiectului și limitelor judecății, dispunând restituirea cauzei la DNA.

Curtea de Apel București a respins toate contestațiile și a confirmat definitiv această soluție.

Avocatul Kristian Winzer, care a reprezentat-o pe Gomes Iuliana-Livia în procedura camerei preliminare, consideră că hotărârea definitivă confirmă temeinicia criticilor formulate de apărare cu privire la modul în care DNA a administrat probele și a întocmit rechizitoriul:

„Această hotărâre confirmă ceea ce am susținut constant în apărarea doamnei Gomes: acuzațiile penale, indiferent de gravitatea lor, nu pot fi construite și menținute prin încălcarea legii. Am demonstrat că una dintre probele esențiale ale acuzării a fost administrată nelegal și că rezultatele acesteia au fost folosite în mod substanțial pentru fundamentarea rechizitoriului. Mai mult, deși instanța a dispus excluderea probei, DNA a continuat să păstreze în actul de acuzare concluziile sale. Nu poți cere unei instanțe să judece pe baza unor constatări provenite dintr-o probă exclusă, după cum nu poți pretinde că ai remediat un rechizitoriu atunci când menții tocmai elementele care au determinat constatarea neregularității sale. Soluția definitivă este rezultatul unui control judiciar riguros și confirmă că argumentele apărării au fost întemeiate. Într-un stat de drept, forța unei acuzații nu este dată de gravitatea faptelor imputate sau de valoarea prejudiciului invocat, ci de legalitatea probelor și de capacitatea procurorilor de a demonstra, în condițiile legii, ceea ce susțin”, a declarat avocatul Kristian Winzer.

Soluția reprezintă un eșec procedural important pentru DNA într-o anchetă de amploare, în care procurorii au formulat acuzații grave și au susținut existența unui prejudiciu de peste 17 milioane de lei. În pofida complexității dosarului, una dintre probele centrale ale acuzării a fost administrată fără respectarea condițiilor legale, iar neregularitățile rechizitoriului nu au fost remediate nici după intervenția instanței.Ceea ce a cântărit decisiv nu a fost numai excluderea probei, ci și modul în care DNA a ales să o valorifice. Procurorul preluase în rechizitoriu pasaje consistente din analiza specialiștilor propriei instituții, inclusiv fără identificarea explicită a provenienței acestora, iar ulterior a menținut concluziile respective în actul de acuzare, în pofida hotărârii de excludere.Restituirea dosarului nu este, așadar, consecința unei simple omisiuni de redactare, ci rezultatul unor încălcări ale regulilor de administrare a probelor, urmate de neîndeplinirea obligației de a pune rechizitoriul în acord cu dispozițiile instanței.Dosarul Caraiman revine la DNA fără ca acuzațiile să fi fost analizate pe fond. Procurorii vor trebui să decidă continuarea procedurilor în condițiile stabilite prin hotărârile definitive, după ce o anchetă privind contracte publice de peste 66 de milioane de lei a fost restituită la parchet din cauza unor neregularități imputabile chiar organelor de urmărire penală.