Problema de pe masa lui Nicușor Dan și ceea ce românii nu știu: Mureșan nu este „omul Germaniei”, este sluga unui ofițer al BND-ului german

Dincolo de o serie de sentimente de teamă sau tendința spre conspirații, românii nu prea știu cum funcționează – în mod real – un serviciu de informații. Astăzi vom relata un caz concret, întrucât situația tulbure politică necesită o informare corectă. Studiul de caz este Siegfried Mureșan, care a ajuns în centrul puterii europene printr-o traiectorie care, analizată cu atenție, relevă mecanismele prin care serviciile de informații coordonează și poziționează oamenii lor în structuri de decizie strategică. Cazul său nu este o simplă poveste de succes politic, ci o ilustrare a modului în care intelligence-ul extern germană, BND (Bundesnachrichtendienst), operează în cooperare (termen relativ greșit, îl vom corecta ulterior) cu omologul român, Serviciul Român de Informații, pentru a asigura influență în diverse zone.

Trei ani de lucru ca consilier al președintelui Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, Gunther Krichbaum, între 2009 și 2011, au reprezentat pentru Siegfried Mureșan perioada critică în care acesta a fost recrutat și integrat în rețeaua de coordonare a Serviciilor. Pentru a înțelege amploarea acestei operațiuni, trebuie să se cunoască realitatea verificărilor de securitate în instituțiile germane. Oricine ocupă o poziție de consilier în Parlamentul German, cu acces la informații sensibile și la procesele decizionale ale comisiilor parlamentare, trebuie să treacă prin procedura de verificare de securitate numită „SÜ” (Sicherheitsüberprüfung). Această procedură nu este o simplă formalitate administrativă, ci un proces riguros coordonat de BfV (Bundesamt für Verfassungsschutz), Serviciul de Informații Interne și Protecție a Constituției Germaniei. Scopul acestei verificări este clar și explicit: „Überprüfung der Verfassungstreue”, adică verificarea loialității constituționale. Cu alte cuvinte, verificarea dacă persoana în cauză este loială Constituției Germaniei și dacă nu prezintă riscuri de securitate pentru statul german. Faptul că Siegfried Mureșan a trecut cu succes prin această procedură înseamnă că, din perspectiva oficială germană, el era considerat loial și sigur. Cu toate acestea, această constatare nu exclude posibilitatea unei recrutări de către BND în același timp. Serviciile de informații moderne operează pe principii sofisticate: nu recrutează oameni care nu vor fi loiali față de țara în care lucrează, ci oameni care vor rămâne loiali și care vor acționa în interes strategic al serviciului care i-a recrutat, în limitele și în modul în care serviciul dorește. Cu alte cuvinte, Mureșan – oricât de german s-ar considera el – este… diaspora. Statutul se aplică peste tot, fie că vorbim de nemți, francezi, englezi, spanioli, italieni, greci, ucraineni, ruși ș.a.m.d.: cel din diaspora este tratat ca un agent util al Centralei, dar în sens limitat, în zona de interes; el nu are acces la Centrală sau diverse informații foarte sensibile. Este, practic, o unealtă în altă țară și atât. Totodată, rolul diasporei în operațiunile de servicii de informații este bine cunoscut în literatura de specialitate. Diaspora este considerată o resursă strategică de către serviciile de informații ale țărilor de origine. Oamenii din diaspora sunt departe de țară, ceea ce face mai ușor să-i recruteze și să-i controleze, deoarece nu au rețele de sprijin local puternice. De asemenea, oamenii din diaspora au adesea aspirații de carieră și de statut care îi fac vulnerabili la ofertele serviciilor. Operațiunile de servicii în diaspora sunt coordonate și țintite. Serviciile nu recrutează oameni la întâmplare. Ele identifică persoane cu potențial specific, cu acces la instituții de decizie, cu capacitatea de a influența procesele politice și economice. Mureșan îndeplinea toate aceste criterii.

Distincția esențială pe care trebuie să o înțeleagă publicul larg este aceea dintre un ofițer de informații și o persoană recrutată și coordonată de un ofițer de informații. Un ofițer de informații este un agent al serviciului, cu o identitate oficială sau acoperită, care acționează direct în interes al serviciului. O persoană recrutată, pe de altă parte, este cineva care ocupă o poziție legitimă în societate, care are o carieră și o identitate civile reale, dar care a fost recrutat de serviciu și care acționează pe baza directivelor și coordonării unui ofițer de informații. Diferența este fundamentală: ofițerul de informații este o extensie directă a serviciului, în timp ce persoana recrutată rămâne aparent independentă, dar de fapt dirijată.

Această distincție explică de ce persoane precum Mureșan nu devin niciodată ofițeri de informații în sensul tradițional. Ofițerii de informații rămân în umbră, în structurile serviciilor. Persoanele recrutate, pe de altă parte, sunt plasate în poziții de putere și influență, în instituții civile, în politică, în afaceri. Ele acționează dirijate, dar aparent ca actorii independenți ai scenei politice. Aceasta este mecanismul prin care serviciile de informații exercită influență asupra proceselor decizionale în democrații cu instituții puternice, cum este Germania. Nu prin ofițeri care ocupă poziții de putere, ci prin oameni recrutați care ocupă acele poziții și care sunt coordonați din umbră. Cazul Mureșan este și mai revelator atunci când se ia în considerare declarația foștilor PDL-iști, care au afirmat că „Mureșan a venit de nicăieri, ne-a fost băgat pe gât, pe primul loc, de Servicii”. Această declarație nu este o simplă acuzație politică, ci o mărturie asupra modului în care SRI este subordonat BND, întrucât a facilitat și coordonat intrarea și poziționarea lui Mureșan în politica românească. Nu mai dezvoltăm aici aspectele de trădare, este evident și pentru o găină.

Mecanismul de operare este următorul: BND, serviciul de informații extern german, identifică o persoană cu potențial – în cazul acesta, un tânăr economist român cu o educație bună și cu perspective de ascensiune în instituțiile europene. BND o recrutează în Germania, în timpul angajării sale ca consilier al lui Gunther Krichbaum. Recrutarea nu este violentă sau coercitivă, ci bazată pe oferte de carieră, de acces la rețele de putere, de oportunități care nu ar fi disponibile altfel. Deși, ca un mic detaliu pentru simțurile fine: nimeni nu l-a văzut vreodată pe Mureșan cu o femeie. Odată recrutat, Mureșan intră sub coordonarea unui ofițer de informații BND, care îi transmite directivele și care monitorizează activitățile sale.

Traiectoria lui Mureșan după perioada din Bundestag confirmă această ipoteză. În 2011, el a intrat în Partidul Mișcării Populare (PMP), apoi a trecut la Partidul Național Liberal (PNL), și în 2014 a devenit membru al Parlamentului European, unde a ocupat rapid poziții de influență. Această ascensiune rapidă, fără o bază solidă în structurile interne ale partidelor, este caracteristică operațiunilor de Servicii. Serviciile nu au timp pentru politica lentă și pentru construirea pozițiilor de jos în sus, ele plasează oamenii lor direct în poziții de putere, folosind influența și resursele de care dispun. Pentru Germania, vioara întâi a Europei, o astfel de operațiune este floare la ureche.

Faptul că Mureșan a ajuns să fie propus pentru funcția de prim-ministru al României nu este o coincidență, ci momentul culminant al unei operațiuni de Servicii care a durat ani de zile. Serviciile de informații nu plasează oamenii lor în poziții de putere pentru a-i vedea eșuând… Ele le dau timp să-și construiască credibilitate, să avanseze în carieră, și apoi le folosesc pentru a atinge obiectivele lor strategice. În cazul lui Mureșan, obiectivul strategic era probabil de a asigura că România rămâne sub influența Germaniei și a aliaților săi occidentali, și că politica română este în linie cu interesele strategice ale acestora. Pentru funcția de prim-ministru, acum și SRI este din nou în situația jenanța de a… unterstützt den Mann aus Deutschland (susține omul Germaniei).

Politicienii care ajung la putere nu sunt întotdeauna actorii independenți pe care publicul crede că sunt. Serviciile de informații nu stau pe margine, ci sunt în centrul puterii, dirijând și coordonând oamenii care ocupă sau țintesc poziții de decizie.