10 August: Opt ani de la noaptea în care gazele lacrimogene au acoperit democrația din Piața Victoriei

Astăzi, 10 august, se împlinesc exact opt ani de la una dintre cele mai întunecate și dezbinătoare file din istoria post-decembristă a României. Ceea ce trebuia să fie un protest pașnic al diasporei românești reunite la București împotriva corupției, a asaltului asupra justiției și a degradării statului de drept s-a transformat, în noaptea de 10 spre 11 august 2018, într-o acțiune violentă de reprimare din partea forțelor de ordine.

În vara anului 2018, zeci de mii de români stabiliți în străinătate s-au întors în țară pentru a manifesta alături de cetățenii din România în Piața Victoriei, în fața sediului Guvernului. Spre orele serii, deși imensa majoritate a mulțimii era pașnică, infiltrările unor grupuri de instigatori au fost folosite de conducerea Jandarmeriei ca pretext pentru o intervenție disproporționată. Sub ordinul de evacuare contrasemnat în mod controversat la nivel administrativ, forțele de ordine au folosit tunuri cu apă, grenade cu efect acustic și sute de spray-uri și cartușe cu gaze lacrimogene direct împotriva masei de protestatari, printre care se aflau bătrâni, femei, copii și jurnaliști. Peste 400 de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale, iar imaginile cu cetățeni pașnici agresați cu bastoanele de către jandarmi au făcut înconjurul lumii.

Saga judiciară a „Dosarului 10 August” rămâne unul dintre cele mai mari eșecuri percepute ale sistemului de justiție din România:

Clasări și reluări: Dosarul a fost inițial clasat de procurorii DIICOT în 2020, decizie anulată ulterior în instanță după o luptă acerbă a societății civile și a victimelor.

Trimiterea în judecată: Abia în august 2023, Parchetul Militar i-a trimis în judecată pe fostul șef al Jandarmeriei Române, Sebastian Cucoș, pe fostul său adjunct, Cătălin Sindile, și pe fostul șef al Jandarmeriei Capitalei, Laurențiu Cazan, alături de alți 13 ofițeri și subofițeri, acuzați de abuz în serviciu și purtare abuzivă.

Verdictul din 2026: În vara acestui an (iunie 2026), Tribunalul Militar București a pronunțat o primă decizie (nedefinitivă) care a stârnit un val uriaș de indignare: foștii șefi ai Jandarmeriei au fost achitați pe motiv că „fapta nu este prevăzută de legea penală”. Pentru unii subalterni s-au stabilit pedepse cu suspendare sau s-a constatat încetarea procesului penal ca urmare a prescrierii faptelor.

Pericolul prescripției finale: Cu apelul încă în desfășurare, marele risc semnalat insistent de comunitățile civice rămâne prescrierea totală a răspunderii penale, oferind o senzație amară de impunitate pentru decidenții din acea noapte.

10 August a fost punctul de cotitură care a grăbit prăbușirea regimului politic condus din umbră de Liviu Dragnea și PSD la acea vreme. Represiunea violentă a arătat granița subțire dintre democrația liberală și tentațiile autoritariste. În plan extern, România a primit critici dure din partea Comisiei Europene, a Parlamentului European și a partenerilor strategici (SUA, Germania, Franța), evenimentul afectând grav imaginea de țară stabilă din Estul Europei. Protestul a consemnat o falie dureroasă între stat și cetățenii săi, dar mai ales între stat și diaspora. Românii care trimiteau miliarde de euro în țară și care s-au întors să își ceară drepturile au fost întâmpinați cu gaze lacrimogene. Cu toate acestea, 10 August a consfințit maturizarea societății civile din România, demonstrând că există un nucleu dur de cetățeni capabili să se mobilizeze pentru apărarea valorilor europene.

10 August rămâne un imens test picat de instituțiile de forță și de Justiție. Incapacitatea statului român de a trage la răspundere vinovații după opt ani de zile de la comiterea faptelor slăbește încrederea cetățenilor în ideea de dreptate. Istoria dosarului arată modul în care mecanismele de tergiversare și spectrul prescripției pot anula, în practică, tragerea la răspundere a celor care abuzează de puterea conferită de stat. La opt ani distanță, 10 August nu mai este doar amintirea unei nopți cu gaze și violențe în Piața Victoriei, ci a devenit un simbol al luptei neîncheiate pentru o justiție dreaptă. Este un semnal de alarmă continuu că democrația nu este un bun dat o dată pentru totdeauna, ci o construcție care trebuie apărată în fiecare zi.