„Dacia” – Adevărul din spatele „miracolului” apei produsă de stat: O afacere gândită să fie „căpușată” de la început și să golească bugetul Ministerului Economiei

În timp ce titlurile de presă anunță cu mândrie că statul român va concura cu giganții apei minerale sub brandul „Dacia”, în interiorul Societății Naționale a Apelor Minerale (SNAM) se coace o realitate mult mai sumbră. Nu este vorba despre capitalism de stat, ci despre un mecanism fin reglat de devalizare, falsuri în acte și interese obscure de falimentare.

Zvonul lansat recent în spațiul public pare desprins dintr-un manual de marketing patriotic: SNAM va îmbutelia propria apă minerală. Planul arată bine pe hârtie: profit pentru stat, prețuri mai mici pentru cetățeni și valorificarea resurselor naționale. Însă, oricine privește dincolo de etichetă descoperă că „Apa Dacia” este, în configurația actuală, un „cal troian” menit să golească bugetul Ministerului Economiei.

Degradarea sistematică a Societății Naționale a Apelor Minerale (SNAM) nu a fost un accident, ci un proces deliberat de „capturare a statului” care a început în 2013. Atunci, gestiunea întregului patrimoniu hidromineral al României a fost predată, pe filieră politică directă, unor grupări a căror singură legătură cu apa minerală era consumul personal, nicidecum managementul strategic. Instalarea lui Radu Dumitru (fost șef la Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane – ACCU) la conducerea SNAM a fost prima palmă dată specialiștilor din domeniu. Trecerea de la locurile de veci la administrarea „aurului lichid” a semnalat începutul unei epoci în care competența a devenit un handicap. Sub oblăduirea grupării politice coordonate de Marian Vanghelie, SNAM nu mai trebuia să funcționeze ca o societate pe acțiuni rentabilă, ci ca o feudă destinată extragerii de resurse și influență. Instituția a fost rapid populată cu o suită de „argați” loiali, un aparat birocratic creat pentru a proteja interesele grupului. Nume precum Zainea Laurențiu (director economic) sau Ifrim Monica Gabriela (resurse umane) au format coloana vertebrală a acestui sistem. Acești oameni nu au fost aduși pentru expertiza lor în hidrogeologie sau retail, ci pentru capacitatea de a executa ordinele fără a pune întrebări. Lor li s-a alăturat ulterior și influența „baronilor” locali, prin personaje precum Gașpărel Diana (fina lui Gheorghe Flutur), consfințind un algoritm politic în care singura ideologie era controlul banului public. Miza acestor numiri a fost, de la bun început, controlul total. Deviza rostită cu aroganță în birourile conducerii — „SNAM-ul este al nostru!” — nu era doar o metaforă, ci o realitate operațională. Instituția a fost condusă cu mână de fier:

Degradarea a atins apogeul odată cu numirea lui Udriște Alin Iuliu, un personaj cu un profil mai apropiat de cronicile judiciare decât de managementul corporativ. Acesta a reprezentat „brațul înarmat” al vechii găști, cel care a avut misiunea de a forța proiectul de 27 de milioane de lei prin orice mijloace, inclusiv prin fals intelectual și șantaj. Udriște a fost doar continuatorul logic al sistemului creat de Radu Dumitru: un executant brutal, dispus să ceară „milioane la pungă” în timp ce ignora cu desăvârșire regulile elementare de guvernanță corporativă.

Inima scandalului „Apa Dacia” stă ascunsă în contabilitatea societății. Sub paravanul investiției în fabrică, în perioada 2020-2022 conducerea a pus la cale o inginerie financiară grosieră:

Metoda folosită la SNAM a fost de o simplitate penală dezarmantă: modificarea fizică a proiectului de buget. După ce documentul fusese deja avizat de membrii CA într-o formă legală, „Pagina 2” a fost înlocuită manual pentru a insera, peste noapte, o investiție uriașă de 27 de milioane de lei. Această sumă nu apăruse din calcule economice reale, ci din necesitatea de a crea un rezervor de bani gata de a fi direcționați către contracte supraevaluate. Acest proiect falsificat a fost transmis către Ministerul Economiei de către directorul general Udriște Iuliu Alin și directorul economic Zainea Laurențiu, aceștia cunoscând faptul că documentul este falsificat!Când plângerile penale au ajuns la Secția 1 de Poliție București, membrii Consiliului de Administrație (CA) au oferit o explicație care sfidează orice logică a Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Aceștia au susținut că investiția a fost aprobată „verbal”.

Conform legislației, orice decizie a CA cu impact financiar major trebuie consemnată obligatoriu într-un proces-verbal semnat de toți participanții, numerotat și înregistrat. „Avizul verbal” nu are nicio valoare legală; este o invenție menită să acopere lipsa de semnături de pe varianta falsificată a bugetului. În mod revoltător, organele de cercetare penală de la Secția 1 au acceptat aceste declarații halucinante. Dosarul a fost inițial clasat pe baza „bunei-credințe” declarate a membrilor CA, polițiștii acceptând ca probă simpla afirmație a acestora că „au discutat verbal”, ignorând probele materiale ale falsului intelectual (cele două versiuni diferite ale documentului). Această operațiune nu ar fi fost posibilă fără controlul total exercitat asupra CA de către Felix Brăniște. Deși rolul unui Consiliu de Administrație este de a supraveghea legalitatea actelor directorului general (Udriște), sub influența lui Brăniște, CA-ul a devenit un instrument de validare a ilegalităților. Brăniște a coordonat această „omerta” administrativă, asigurându-se că niciun membru nu va pune întrebări despre dispariția paginilor originale sau despre modul în care miza de 27 de milioane a fost „injectată” în documente fără o justificare economică reală.

Miza reală a celor 27 de milioane de lei nu era producția de apă, ci contractarea unor credite bancare mamut. Gruparea Udriște-Zainea-Brăniște plănuia să garanteze aceste împrumuturi cu contractele de furnizare apă deja existente ale SNAM. Într-o afacere gândită să fie „căpușată” de la început, eșecul fabricii era previzibil. În momentul în care ratele nu ar mai fi putut fi plătite, banca ar fi executat direct garanțiile — adică veniturile sigure ale SNAM. Rezultatul? Statul român ar fi rămas fără resurse și fără bani, în timp ce gruparea infracțională ar fi încasat „comisioanele” din investiția inițială supraevaluată.

Dacă jaful intern nu era suficient, SNAM este strânsă în menghină și din exterior. O funcționară din cadrul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon, Elena Sava, forțează în prezent plata unor „taxe de transfer tehnologic” inexistente legal în acest stadiu (înainte de publicarea HG în Monitorul Oficial). Scopul? Crearea unui debit artificial care să blocheze conturile SNAM, facilitând astfel lichidarea companiei în beneficiul unor îmbuteliatori privați care pândesc licențele de stat. Există o cale prin care „Apa Dacia” poate fi un succes real, dar aceasta nu convine „găștii” actuale. Pentru a fi rentabilă, investiția nu trebuie să fie un mamut centralizat de 27 de milioane, ușor de căpușat, ci:

• Micro-fabrici regionale: În locul unui mamut industrial centralizat (ușor de căpușat prin contracte gigant de construcții), statul trebuie să ridice unități mici de îmbuteliere lângă izvoare. Rezultatul? Costuri logistice minime și o transparență totală a achizițiilor de utilaje.

• Transferul proiectului către o firmă curată: Îmbutelierea trebuie realizată de o altă companie din portofoliul Ministerului Economiei, separând gestiunea resursei (SNAM) de exploatarea ei comercială. Aceasta este singura metodă prin care „punga de un milion” a grupului Udriște-Zainea-Brăniște poate fi golită definitiv.

• Circuit închis strategic: Producția trebuie să servească exclusiv Armata Română, Rezervele de Stat și Programele Sociale. Astfel, statul își asigură necesarul strategic în caz de criză, nu este acuzat de monopol de către Consiliul Concurenței și nu mai are nevoie de bugete de marketing fictive pentru a „intra la raft” în supermarketuri.

În luna iunie, SNAM organizează un concurs prin care se vor numi atât directorul general , cât și directorul economic, în conformitate cu OUG 109. Pe lista candidaților se află exact aceiași actori vizați de anchetele DNA pentru abuz în serviciu, fals și delapidare. Este momentul ca Ministerul Economiei să decidă: girează mai departe această „ștafetă a penalilor” care pregătește falimentul SNAM sau curăță instituția de „lichele” (așa cum sunt numiți de cei din interior) și salvează apa minerală a românilor? O resursă strategică precum apa minerală merită o administrare curată. «Apa Dacia» poate fi o emblemă a României, dar numai după ce va fi curățată de managementul penal care poate transforma planul de afaceri într-un nou dosar la DNA.