Purtătorul de cuvânt al ICCJ: „Campania sistematică de decredibilizare a magistraților nu este o critică legitimă, ci o operațiune politică și mediatică”

Victor Alistar, purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a lansat un avertisment fără echivoc: campania sistematică de decredibilizare a magistraților nu este o critică legitimă, ci o operațiune politică și mediatică care slăbește ultima apărare a cetățeanului în fața abuzului de putere. Mesajul său vine în contextul unei ofensive coordonate care transformă instan­țele în țapi ispășitori pentru eșecurile politicului.

Alistar a denunțat cu claritate modul în care acuzațiile publice sunt prezentate drept adevăruri juridice, deși între narativul mediatic și realitatea procesului penal există o diferență fundamentală. El a explicat că rolul judecătorului nu este să fie partenerul avocatului sau al procurorului, ci să asigure cadrul procedural și aplicarea prevederilor legale. Reprezentantul ICCJ a legat această strategie de episodul viral al telefonului în timpul conferinței de presă de la Curtea de Apel București, moment exploatat deliberat pentru a muta atenția de la argumentele substantive. „S-a preferat promovarea acelui moment în locul argumentelor puse în conferința de presă. A fost o strategie de comunicare a celor care l-au viralizat — și bravo lor că au făcut-o, pentru a eluda ceea ce nu vreau să se audă”, a declarat Alistar.

Alistar a avertizat că tendința de bullying media la adresa unor magistrați a depășit orice limite, cu scopul explicit de a decredibiliza judecători pentru a-i putea ulterior mai ușor îndepărta. Această tactică lovește nu doar într-un nume sau o funcție, ci în credibilitatea întregului sistem de justiție. „Această împărțire a judecătorului în judecător bun și rău în funcție de felul în care rezonezi mai mult sau mai puțin cu mesajele sale este periculoasă pe ansamblu. Pentru că noi nu discutăm aici despre împărțiri subiective”, a spus reprezentantul Instanței supreme.

Una dintre cele mai clare poziționări ale ICCJ privește dosarele închise prin prescriere, temă folosită intens politic și mediatic pentru a pune în cârca instan­țelor eșecul politicii penale a statului. Alistar a explicat că problema are origini în deciziile Curții Constituționale și, mai ales, în refuzul sau neputința Parlamentului de a pune legea în acord cu acestea. În 2018, Curtea Constituțională a stabilit că prescrip­ția specială — termenul care curge în plus față de termenul general de prescrip­ție — nu era prevăzută într-o formă care să asigure garan­țiile unui proces echitabil. Legiuitorul nu a făcut nicio corecție, motiv pentru care în 2022, Curtea Constituțională a declarat neconstitu­țională acea prevedere, cu efecte retroactive.

„Doar din neglijența legiuitorului au dispărut din calcul pur și simplu un număr de la 4 până la 8 ani de zile”, a afirmat Alistar. El a respins frontal teza că instan­țele ar fi putut „salva” dosarele ignorând efectele acestor decizii sau calculând în alt mod termenele de prescrip­ție. „Ce poate să facă instan­ța judecătoreasca? Să nu țină cont de faptul că acea prevedere cu privire la curgerea prescrip­ției speciale este scoasă din fondul normativ și să calculeze de la sine termene în plus? N-are voie”.

Un alt punct sensibil abordat este cel legat de rechizitoriile întoarse sau de dosarele în care instan­țele constată nereguli procedurale, episoade prezentate adesea drept dovezi că judecători „stric” munca procurorilor. Alistar a afirmat, dimpotrivă, că astfel de decizii sunt obligații legale, nu acte de clemență. El a dat exemplul unei situații în care un judecător de cameră preliminară a întors un rechizitoriu pentru că partea vătămată nu avea avocat. „Pentru că este o chestiune prevăzută strict de lege. Întrebarea se pune altfel: de ce la nivelul urmăririi penale le-a scăpat din vedere să-i pună un avocat chiar și din oficiu?”

„Într-un stat de drept judecătorul nu poate închide ochii la încălcarea unor garan­ții procedurale doar pentru a nu prelungi procesul. Să ne ferească Dumnezeu de asemenea justiție”, a spus Alistar.

Un capitol aparte îl reprezintă acuzațiile privind posibile interven­ții asupra completurilor. Victor Alistar a calificat aceste teze drept dezinformare grosolan­ă și a explicat mecanismul prin care se constituie completurile și se repartizeaza aleatoriu cauzele. Completurile de judecat­ă sunt stabilite anual de colegiile de conducere, iar ulterior dosarele intră într-un sistem electronic de repartizare aleatorie gestionat de ECRIS (Ministerul Justiției). „Dosarele au fost extrase aleator de un sistem care nu poate fi influen­țat de grupul care conduce instan­ța respectivă. Orice intrare în soft se face numai autorizat, numai de persoana însărcinată cu repartizarea, iar această repartizare poate fi verificată prin audit informatic în orice moment”.

Nici modific­ările de compunere a completurilor nu pot fi făcute arbitrar, ci doar în cazuri strict prevăzute de lege: promovare, pensionare sau detașare a unui judecător. „Nu poți de la lege, e lege organică, nu poți să miști un judecător din completul lui pentru că este inamovibil decât în condiții exprese și limitative prevăzute de lege”.

Alistar a insistat că decredibilizarea justi­ției nu este doar o bătălie de imagine, ci o operațiune cu efect direct asupra capacității cetățeanului de a se apăra în fața statului. El a definit justi­ția drept „plasa de siguran­ță” constitu­țională a societății și a avertizat că lovirea sistematică a acestei institu­ții lucreaza, în final, în favoarea celor care vor mai puține constrângeri asupra puterii politice. „Orice este până la urmă mecanismul de justi­ție, constitu­țional vorbind, este plasa de siguran­ță pe care cetățenii, companiile o au atunci când alți membri din societate sau statul prin autorități vin să-ți încalce drepturile și libertățile. În momentul în care tu ai decredibilizat această plas­ă de siguran­ță în mod sistemic, această spirală indusă a neîncrederii în justi­ție, de fapt, îl dezarmează pe cetățean de posibilitatea de a se apăra împotriva abuzurilor statului”.

Victor Alistar a respins ideea că justi­ția ar trebui să func­ționeze după logica emo­ției publice sau a intereselor schimbătoare ale puterii. El a spus că institu­țiile trebuie să rămână fidele regulilor și standardelor constitu­ționale, chiar atunci când presiunea publică este puternică și campaniile mediatice cer „sânge” și verdict rapid. „Institu­țiile trebuie să func­ționeze conform regulilor lor, nu conform emo­ției publice. Un stat va rămâne integru, solid și rezilient, numai dacă institu­țiile sale nu sunt în bătaia vânturilor după valurile de emo­ție”. El a avertizat și asupra tenta­ției, tot mai vizibile în spa­țiul public, de a supune justi­ția voinței politice de moment. „Justi­ția este cea care trebuie să rămână între puterile statului, perenă și neafectată de ciclurile electorale. Pentru că mâine poate să-ți vină altcineva care are o altă viziune și va folosi același instrumentar ca să preia el cheile”.

Referindu-se la „referendumul” dorit de Nicu­șor Dan, reprezentantul ICCJ a sus­ținut că orice formă de presiune directă asupra judecătorilor sau orice tentativă de „consultare” făcută în afara cadrului constitu­țional al CSM reprezintă o abatere gravă de la echilibrul institu­țional. „Orice contact pe care l-ar avea cineva cu un judecător ar trebui să fie făcut prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii. Nu-i firesc ca un politician, azi de dreapta, mâine de stânga, poimâine de centru și așa mai departe, să ia la întrebări în mod personal ca să facă autoreglări”.

În concluzie, purtătorul de cuvânt al ICCJ încearcă să rea­șeze dezbaterea publică într-o zonă de rigoare juridică, într-un moment în care politicul și o parte a spa­țiului mediatic au preferat adesea explica­ția facilă și vinovatul comod. „Una este acuza­ția și alta este realitatea. Ca să devină adevăr juridic, faptele trebuie să fie sus­ținute de probe care se coroboreaza și care sunt valide”, a afirmat Victor Alistar, într-un apel direct la responsabilitate și la respectarea standardelor de rigoare juridică în dezbaterea publică despre justiție.