Țeapa de 99% din fondurile SAFE: Antreprenorii români, păcăliți prin comenzi uriașe de utilaje, lăsați fără finanțare și acoperire. ROMARM se duce în faliment și trage după ea furnizorii privați – Nimeni nu mai comandă obuze depășite

Piața industrială și sectorul național de apărare din România se află în pragul unui colaps de proporții istorice, marcat de decizii iresponsabile, iluzii financiare legate de fondurile europene și o disonanță tehnologică totală față de realitățile frontului modern. În timp ce o mare parte a mass-media preferă să evite subiectele incomode legate de culisele puterii și de dezastrul economic din companiile de stat, astăzi scoatem la iveală mecanismele prin care industria națională este împinsă în faliment, cu complicitatea tăcută a decidenților politici și a conducerilor executive.

Situația a ieșit recent la suprafață după ce șeful ROMARM Răzvan-Marian Pîrcălăbescu a lansat un avertisment public devastator, dezvăluind că 99 la sută dintre companiile din industria națională de apărare nu au primit nicio comandă în primele zece luni ale anului 2026. Această criză cronică persistă în ciuda miliardelor de euro alocate prin programul european SAFE și prin suplimentarea bugetului de apărare, fonduri care, în realitate, se evaporă pe alte priorități sau rămân blocate, fără să ajungă vreodată la producătorii români.

În plină efervescență legată de promisiunile de finanțare europeană din programul SAFE, conducerea Companiei Naționale Romarm și a filialei sale Carfil a acționat cu o orbire managerială greu de imaginat. Convinși că fondurile nerambursabile vor curge gârlă și că vor putea gestiona bugete uriașe, șefii companiei au lansat în perioada de vară o serie de comenzi masive către furnizori privați de utilaje și tehnologie industrială. Pentru a onora aceste comenzi ferme venite din partea statului, companii romanești de profil – precum Delta Machine SRL din București sau Allmetech din Iași – au fost nevoite să contracteze importuri complexe de utilaje de înaltă precizie, incluzând sisteme de debitare cu laser aduse în regim de urgență din Germania, China sau alte piețe externe. În realitate, aceste investiții majore realizate pe cheltuiala antreprenorilor privați erau destinate producției unui tip de muniție complet desuet – cum ar fi obuzele de tun – în timp ce războiul modern este dominat covârșitor de drone, sisteme autonome și rachete de precizie pe care Romarm nu are capacitatea sau viziunea să le producă.

Odată cu prăbușirea iluziilor privind accesarea banilor din fondurile europene și recunoașterea publică a faptului că mare parte din finanțări s-au risipit, conducerea Romarm a dat înapoi. Fără a avea acoperire financiară și confruntându-se cu o criză acută de lichidități, compania de stat a început să refuze preluarea utilajelor, să blocheze livrările sau să evite plata facturilor pentru echipamentele care se află deja în tranzit maritim sau au ajuns în țară. Această politică abuzivă lovește direct în companiile private de bună-credință, transformând furnizorii onorabili în victime sigure ale unui sistem falimentar. În loc să recunoască blocajul și să deconteze pierderile provocate de propria incompetence, conducerea Romarm pasează responsabilitatea și împinge partenerii privați în buza prăpastiei. Consecințele nu au întârziat să apară în instanțele de judecată. Un exemplu elocvent este dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov sub numărul 3131/62/2026, unde compania Delta Machine SRL a chemat în judecată Romarm SA – Filiala Societatea Carfil SA, având ca obiect pretenții financiare majore. Acțiunea în justiție reflectă disperarea antreprenorilor privați care sunt nevoiți să lupte în instanță pentru a-și recupera banii investiți în utilaje lăsate fără utilitate și refuzate abuziv de un stat incapabil să își onoreze cuvântul.

În absența unei infuzii reale de capital și a unei retehnologizări profunde orientate spre noile cerințe strategice globale – într-un moment în care perspectivele geopolitice indică schimbări majore și riscul ca întreaga industrie de armament clasic să intre în colaps total –, Romarm continuă să funcționeze ca o gaură neagră bugetară. Pe termen scurt, singura certitudine rămâne valul iminent de falimente care amenință furnizorii români, lăsați fără sprijin și fără comenzi într-un sector lăsat la cheremul improvizațiilor administrative.