Asociațiile de magistrați condamnă afirmațiile premierului Ciolacu despre „tribunale sătești”
Asociația Magistraților din România (AMR), Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR), Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO), Asociația Procurorilor din România (APR) și Asociația Națională a Magistraților Pensionari din România (ANMPR) solicită prim-ministrului Marcel Ciolacu să se abțină de la declarații care aduc atingere prestigiului și rolului constituțional al instanțelor judecătorești.
Reacția vine în urma unei declarații controversate făcute de premier în cadrul emisiunii „Punctul culminant”, de la România TV, din 3 septembrie 2024. Acesta a afirmat că „toate spețele care privesc salarizarea s-au mutat la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ)”, catalogând celelalte instanțe ca fiind echivalente unui „tribunal sătesc”. Asociațiile de magistrați consideră că această afirmație este anticonstituțională și reprezintă o lipsă de respect față de majoritatea instanțelor din țară.
Declarațiile primului ministru relativizează activitatea de înfăptuire a justiției, făcând o distincție peiorativă între Înalta Curte și celelalte instanțe, care nu poate fi tolerată într-un stat de drept. Justiția este realizată nu doar de ICCJ, ci și de tribunale și curțile de apel, așa cum prevede art. 126 din Constituția României, au subliniat organizațiile semnatare. De asemenea, asociațiile atrag atenția asupra faptului că litigiile salariale nu s-au „mutat” la ICCJ, așa cum a afirmat premierul, ci sunt soluționate de tribunale și curțile de apel. OUG nr. 62/2024 permite instanțelor inferioare să solicite interpretări asupra chestiunilor de drept, dar nu transferă competența soluționării cauzelor la Înalta Curte.
Declarațiile premierului sunt cu atât mai îngrijorătoare, consideră magistrații, cu cât lasă să se înțeleagă că urmează să fie adoptate ordonanțe de urgență prin care se vor modifica competențele instanțelor judecătorești.
Organizațiile de magistrați cer premierului să respecte principiile statului de drept și să evite discreditarea sistemului judiciar prin declarații nefondate. În concluzie, acestea reafirmă importanța cooperării loiale între puterile statului și a respectului față de independența justiției.
Asociația Magistraților din România (AMR), organizație neguvernamentală, apolitică, națională și profesională a judecătorilor și procurorilor, declarată „de utilitate publică” prin HG nr. 530/2008, membră a Asociației Internaționale a Judecătorilor (IAJ) și a Asociației Europene a Judecătorilor (EAJ) din anul 1994 – cu sediul în municipiul București, B-dul Regina Elisabeta nr. 53, sector 5, e-mail amr@asociatia-magistratilor.ro, reprezentată prin judecător dr. Andreea Ciucă, preşedinte,
Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR), cu sediul în cu sediul în Oradea, Parcul Traian nr. 10, județul Bihor, e-mail office@unjr.ro, membră a Asociaţiei Magistraţilor Europeni pentru Democraţie şi Libertate – MEDEL, reprezentată prin judecător Dana Gîrbovan, președinte,
Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO), organizație neguvernamentală, apolitică și profesională a judecătorilor, cu sediul în municipiul Oradea, str. Bradului, nr. 1, e-mail, contact@ajado.ro, reprezentată prin judecător Florica Roman, președinte,
Asociația Procurorilor din România (APR), organizație neguvernamentală, apolitică, națională și profesională a procurorilor, cu sediul în municipiul București, Bd. Libertății nr. 12-14, e-mail apr@mpublic.ro, reprezentată prin procuror (pens.) Elena Iordache, președinte,
Asociaţia Naţională a Magistraţilor Pensionari din România (ANMPR), organizaţia neguvernamentală a judecătorilor şi procurorilor pensionari, cu sediul în Bragadiru, str. Safirului, nr. 233-237J, casa 2, jud. Ilfov, e-mail katalin.kibedi@yahoo.com, reprezentată prin procuror (pens.) Kibedi Katalin, președinte,
solicită Primului Ministru ca, prin declarațiile publice, să nu ducă în derizoriu locul și rolul instanțelor judecătorești, în disprețul așezării constituționale și competențelor legale ale acestora
În cadrul emisiunii tv „Punctul culminant”, din data de 3.09.2024, premierul, afirmând că „toate spețele care privesc salarizarea s-au mutat la Înalta Curte”, a lansat o declarație anticonstituțională catalogând celelalte instanțe ca „tribunal sătesc”. Mai exact, după ce a anunțat că spețele „s-au mutat”la ICCJ, a arătat că „una era la un tribunal sătesc…” (afirmație pe care a repetat-o).
În calitate de prim-ministru, domnia sa ar trebui să cunoască principiile privind organizarea și competențele sistemului judiciar român, pentru a căror ignorare nu i se pot găsi scuze ocupantului fotoliului de șef al Guvernului, indiferent care este numele acestuia.
Îi reamintim primului ministru un principiu care face parte din abc-ul statului de drept, înscris în art. 126 din Constituție, potrivit căruia „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”. În privința litigiilor privind salarizarea îi aducem la cunoștință, pe de o parte, că sunt soluționate de tribunale (în primă instană) și de curțile de apel (în apel). Asimilarea, în mod peiorativ, a tribunalelor (care au sediul în municipiile reședință de județ) și a celor 15 curți de apel care soluționează căile de atac în materia litigiilor salariale (și care au în aria de competență mai multe județe) cu „un tribunal sătesc” încalcă vădit imperativul cooperării cu bună-credință și al respectului reciproc între puterile statului.
Astfel cum a statuat în repetate rânduri Curtea Constituțională, exercițiul dreptului la liberă exprimare, ce caracterizează o democrație constituțională, trebuie să fie unul respectuos. Declarația publică aparținând unui înalt oficial al statului român, ce vădește lipsă de considerație față de majoritatea instanțelor judecătorești și, implicit, față de rolul constituțional al acestora, cu atât mai mult cu cât a utilizat și repetat o expresie peiorativă, lăsând să se înțeleagă că tribunalele și curțile de apel sunt „tribunal sătesc”, este inacceptabilă. În acest fel, premierul a relativizat activitatea de înfăptuire a justiției, făcând o nepermisă distincție, în zeflemea, între judecătorii supremi și judecătorii de la celelalte instanțe din țară, coborându-i pe aceștia din urmă la nivel de „tribunal sătesc”, uitând că principiul legalității privește activitatea tuturor.
Pe de altă parte, îi aducem la cunoștință primului ministru că procesele privind drepturile salariale nu „s-au mutat” la ICCJ, tribunalele și curțile de apel având competența de a le soluționa. OUG nr. 62/2024 a stabilit că în situația în care completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, ICCJ nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita ICCJ să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
Dramatică în declarația primului ministru este devoalarea motivului care apare ca stând la baza adoptării OUG nr. 62/2024, și anume ”mutarea” proceselor la ICCJ și lăsarea, practic, a instanțelor, fără atributele competenței concrete de soluționare a acestor cauze. Voci clare din sistemul judiciar au susținut că acesta a fost raționamentul adoptării oug și, iată, că acum, ne-a fost confirmat de șeful Guvernului care a adoptat actul normativ. Să înțelegem că, în acest fel, de acum înainte, vor urma ordonanțe de urgență și în alte materii, prin care se va răsturna competența efectivă a judecătorului de a aplica textul de lege la speță, adică esența atribuțiilor sale?
Subliniem că în procesele privind drepturile salariale au avut calitatea de reclamanți nu numai judecători de la „tribunalele sătești” și de la parchetele (tot „sătești”) de pe lângă acestea, ci și judecători de la ICCJ și procurori de la PÎCCJ, precum și un număr mare de bugetari din diferite sectoare sociale, inclusiv din aparatul puterii executive și al administrației publice.
În fine, premierul a mai făcut o afirmație fără temei legal, spunând că „nu există să-ți dai drepturi prin acte administrative”, distorsionând, din nou, realitatea. Scopul emiterii actelor administrative, inclusiv de către ICCJ și de către instituții și autorități ale statului (care nu fac parte din sistemul judiciar), a fost unul legitim și obligatoriu: punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești definitive, adică respectarea unui principiu esențial al statului de drept. Potrivit Opiniei CCJE nr. 13 (2010), însăşi noţiunea de instanţă „independenţă” instituită în art. 6 CEDO relevă faptul că puterea acesteia de a emite o decizie obligatorie nu poate face obiectul aprobării, ratificării sau schimbării în esenţa ei de către vreo autoritate nejudiciară, inclusiv Şeful Statului. Toate organele statelor trebuie, prin urmare, să asigure că toate prevederile legale privind independenţa instanţelor, care există în constituţii sau la cel mai înalt nivel legislativ, sunt interpretate în aşa fel încât hotărârile judecătoreşti să fie executate prompt, fără intervenţii din partea altor puteri ale Statului, cu excepţia amnistiei şi a graţierii în cauzele penale.
CCR a statuat, în Decizia nr. 796/2016, că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare (…), acordate magistraţilor şi personalului asimilat, au aplicabilitate generală şi se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, fără aplicabilitate generală.
Așadar, emiterea actelor administrative – inclusiv de către instituții ale administrației publice – nu a fost o opțiune, ci o necesitate într-un stat de drept în care autoritățile publice sunt obligate să respecte hotărârile judecătorești definitive și nu își permit să conteste principii ce guvernează procesul civil, consacrate și garantate atât de documentele europene la care România este parte, cât și de legislația națională.
Premierul a trecut sub tăcere motivul pentru care foarte mulți bugetari – și, repetăm, inclusiv din cadrul unui număr considerabil de autorități și instituții din afara sistemului judiciar – au sesizat „tribunale sătești” cu litigii salariale, și anume incoerența legislativă, inechitățile, discriminarea.
Este cunoscut, de asemenea, faptul că legiuitorul nu a respectat cerințele legale, constituționale și principiale legate de retribuirea magistraților, singura categorie profesională cu privire la care se aplică interdicţii exprese de a avea alte venituri în afara celor rezultând din exercitarea unei funcții didactice în învățământul superior. Deseori, dispozițiile legale au fost încălcate, ceea ce a generat șirul de litigii de notorietate cu privire la drepturile salariale. Mai mult, legiuitorul a omis, în mai multe rânduri, să includă judecătorii şi procurorii în actul normativ care majora salariile în raport cu indicele de inflație și cu evoluția prețurilor de consum, sens în care exemplificăm anul 2000, când pentru toți bugetarii s-a dublat baza de calcul a veniturilor (valoarea de referință sectorială), magistrații fiind singura categorie profesională omisă, ceea ce a generat venituri sub nivelul majorității bugetarilor.
Litigiile pornite de magistrați de la instanțele și parchetele din țară au determinat Ministerul Justiției să inițieze actul normativ de corectură. În anul 2007 omisiunea s-a repetat, dar corectura nefiind făcută, magistrații au continuat să acționeze în judecată pentru drepturile încălcate. Numărul litigiilor, practica neunitară și inechitățile salariale repetate au determinat ca referitor la această injustețe legislativă să se pronunțe CCR, prin Decizia nr. 794/2016.
AMR, prin jud.dr. Andreea Ciucă,
UNJR, prin jud. Dana Gîrbovan,
AJADO, prin jud. Florica Roman,
APR, prin proc. (pens.) Elena Iordache