Competiția franco-germană în domeniul Apărării, implicații profunde pentru întreaga Europă. Germania și-a propus să devină principala putere militară de pe continent

Industria europeană de apărare se confruntă cu o schimbare dramatică după un 2025 excepțional. Dacă anul trecut a marcat o creștere explozivă a acțiunilor companiilor de armament, susținute de o escaladare a cheltuielilor militare în contextul tensiunilor geopolitice, 2026 aduce consolidare și selectivitate din partea investitorilor. Analiștii vorbesc despre o perioadă de corecție și realiniere, în care euforia inițială lasă loc unei evaluări mai riguroase a fundamentelor și performanțelor companiilor.

Indicele Stoxx Europe Aerospace & Defence a scăzut cu 1,2% de la începutul anului 2026, contrastând sharp cu randamentul de 4,8% al indicelui general Stoxx 600. Această inversare reflectă o schimbare fundamentală în atitudinea investitorilor. După ce în 2025 acțiunile companiilor de apărare au beneficiat de o creștere abruptă a cheltuielilor de înarmament, pe fondul provocărilor geopolitice crescânde, în 2026 investitorii au devenit mult mai preten­țioși și selectivi. Loredana Muharremi, analist de piață de capital la Morningstar, explică această schimbare: „Investitorii devin mult mai pretenționoși și foarte selectivi. Ceea ce vor investitorii să vadă acum sunt profiturile și fluxurile de numerar și cred că vom vedea o oarecare creștere spre a doua parte a anului, când vor veni comenzile, vor fi plătite avansurile de guverne, și după ce vor fi efectuate primele livrări – dar cu siguranță va dura ceva timp până când prețurile acțiunilor vor reveni la nivelul lor anterior.”

Optimismul inițial al investitorilor a fost zdruncinit de o serie de raportări dezamăgitoare privind veniturile companiilor pentru primul trimestru. Rezultatele sub așteptări ale profitului raportat de liderul industriei europene Rheinmetall i-au determinat pe investitori să se îndoiască de potențialele creșteri suplimentare ale sectorului, pe fondul unor evaluări care se dovedesc a fi fost prea optimiste.

Creșterea uluitoare a acțiunilor Rheinmetall de 400% în ultimii 3 ani și cre­șterea de 150% pe parcursul anului 2025 reprezintă un exemplu de supraevaluare a sentimentului investitorilor pentru mai mulți ani de creștere susținută. Matthew Dorset, analist de cercetare la Quilter Cheviot, comentează pentru CNBC: „Când acțiunile se tranzacționează la multipli atât de mari și creșterea atât de abruptă este deja inclusă în prețul acțiunilor, este dificil să calculezi exact multiplul potrivit pentru a evalua Rheinmetall.” Dorset vede, de asemenea, potențialul ca firmele să se confrunte cu dificultăți în adaptarea la natura dinamică a războiului și la nevoile sale de echipamente de nouă generație, ca pe un factor care ar putea frâna creșterea viitoare. Întrebarea critică pe care o pune este: „Ce echipamente militare vor fi utilizate peste cinci sau zece ani?” – o problemă care pune în evidență incertitudinea fundamentală a sectorului.

Într-un context mai larg, Europa se confruntă cu o competiție intensă între două dintre puterile sale militare majore. Generalul Fabien Mandon, șeful Statului Major al armatei franceze, a avertizat în audieri cu ușile închise în Senat că Franța riscă să rămână în urmă față de Germania în domeniul apărării. „Nu am ajuns încă la nivelul necesar pentru a face față pe deplin provocărilor care ne așteaptă,” a spus Mandon despre dimensiunea armatei franceze. Avertismentul a fost și mai direct în privința amenințării germane: „Am putea rămâne în urmă. Dacă Germania continuă în acest ritm, peste cinci ani argumentul că avem experiență operațională și o anumită cultură nu va mai fi suficient. Pentru americani, Germania devine treptat reperul european.”

Cifrele sprijină această preocupare. Până în 2029, Germania ar urma să cheltuiască anual 153 de miliarde de euro pentru apărare – aproximativ 3,5% din PIB și cea mai ambiționasă extindere militară a țării de la reunificare. Prin comparație, Franța intenționează să ajungă la aproximativ 76,3 miliarde de euro până în 2030. Diferența este semnificativă și reflectă o schimbare fundamentală în echilibrul militar european.

Mandon a prezentat provocările cu care se confruntă Franța. Forțele aeriene franceze sunt prea mici, iar deși premierul Sébastien Lecornu și președintele Emmanuel Macron au promis inițial 30 de avioane Rafale suplimentare, planul militar actualizat nu prevede achiziția unor noi avioane de luptă. Aceasta este o retragere semnificativă din angajamentele anterioare.Șeful Statului Major al Apărării a criticat și ritmul producției de armament, la aproape patru ani după ce Macron a cerut companiilor franceze să treacă la o „economie de război.” Legea actualizată privind planificarea militară franceză prevede încă 36 de miliarde de euro pentru apărare până în 2030, dar nu include achiziții suplimentare de avioane sau nave militare – o limitare care pune în evidență constrângerile bugetare și politice cu care se confruntă Franța. Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului francez, a susținut în mare parte textul guvernului, dar Senatul cere mai mulți bani și mai mult echipament militar. Senatorii urmează să voteze proiectul de lege în această săptămână, iar dezbaterile reflectă tensiunile dintre ambițiile militare și realitățile bugetare.

Competiția franco-germană în domeniul apărării are implicații profunde pentru întreaga Europă. Dacă Germania reușește să devină principala putere militară de pe continent, aceasta ar putea rescrie dinamica securității europene și relațiile cu NATO. Pentru țări precum România, care se află la frontiera estică a NATO și se confruntă cu amenințări din partea Rusiei, această competiție ridică întrebări critice despre viitorul capacităților de apărare europene și capacitatea continentului de a se apăra independent.Mandon a pregătit armata franceză pentru un „șoc” cu Rusia în următorii trei-patru ani, iar capacitatea Franței de a desfășura rapid trupe și echipamente în zone foarte diferite – de la Groenlanda până în Orientul Mijlociu – rămâne o forță. Totuși, deficiențele în forțele aeriene, producția de armament și planificarea militară sugerează că Europa se confruntă cu o perioadă de tranziție dificilă, în care competiția internă și constrângerile bugetare ar putea slăbi răspunsul continental la amenințările externe.