Criza tinerilor distruși de digitocrație: Cei din Generația Z sunt pe pastile, fără inițiativă, creativitate și nu vor să facă nimic

Generația Z iese din băncile facultății și se confruntă cu o realitate brutală: sunt concediați în număr foarte mare. Angajatorii semnalează probleme sistematice care nu sunt legate de talent sau competență tehnică, ci de ceva mult mai profund – de obiceiuri și de o incapacitate fundamentală de a funcționa în mediul profesional. Aceasta nu este o opinie, ci o analiză concretă bazată pe rapoarte din companiile care încearcă să lucreze cu această generație.

Prima problemă identificată de angajatori este lipsa flagrantă de inițiativă. Acești tineri se așteaptă să li se spună exact ce să facă, pas cu pas. Niciunul dintre ei nu poate lua sau nu vrea să ia decizii. Ei numără doar minutele pe care le așteaptă să plece acasă de la birou, indiferent de locul de muncă. Nu există dorință de a se implica, de a propune soluții, de a prelua responsabilitate. Pur și simplu nu se întâmplă. Al doilea aspect care îngrijorează angajatorii este legat de calitățile de comunicare. Generația Z are abilități de comunicare extrem de limitate. Nu pot purta o discuție normală cu absolut nimeni. Este o observație repetată în rapoarte din diverse sectoare. Comunicarea deficitară face imposibilă colaborarea, feedback-ul și rezolvarea problemelor în echipă. Dar aici apare adevărata problemă, cea care explică de fapt tot ceea ce se întâmplă: Acești tineri sunt primele victime ale ceea ce reprezentă telefoanele și rețelele sociale. Sunt primele victime ale digitocrației. Foarte mulți dintre ei sunt dependenți de anxiolitice și antidepresive, de tot felul de pastile care îi ajută să iasă din depresie. De ce? Pentru că și-au proiectat o viață ca în reviste, ca în social media. Și-au construit o imagine idealizată a ceea ce ar trebui să fie viața lor, iar realitatea nu se potrivește niciodată cu așteptările. Sunt distruși de această discrepanță.

Un alt aspect foarte interesant, semnalat în rapoarte, este incapacitatea acestor tineri de a duce la capăt orice lucru care li se dă. Dacă le dai o sarcină să o termine, nu o termină. Nu au răbdare, nu știu ce înseamnă responsabilitatea. Se enervează foarte rău și fac urât. Aceasta nu este o problemă de talent sau de a se pricepe la ceva, este o problemă de obiceiuri. Obiceiurile s-au adunat, unul câte unul și au distrus complet capacitatea acestor copii de a deveni profesioniști în orice domeniu. Cu toții arată că nu și-ar dori un job sau nu știu să țină un job. Și asta se vede clar pe piața muncii. Îi vedem pe toți că se plâng.

Problema nu este că nu au talent, ci că au fost crescuți într-un mediu care i-a distrus pe drumul lor în a deveni profesioniști. Rețelele sociale, telefoanele, dependența de validare digitală, anxietatea cronică – toate acestea au lăsat urme profunde. Și acum, când intră pe piața muncii, se ciocnesc cu o realitate pentru care nu sunt pregătiți: munca necesită inițiativă, responsabilitate, comunicare și capacitatea de a duce lucrurile la capăt. Generația Z este o generație relativ distrusă de tot ceea ce a apărut în ultimii ani. Și angajatorii sunt primii care simt efectele acestei distrugeri. Concedierile în masă sunt doar simptomul unei probleme mult mai adânci – o generație care nu a fost pregătită pentru viață și care acum plătește prețul pentru aceasta.