Dosarele secrete ale CNSAS: „Extemporal” la Securitate – Cum își testau ofițerii regimul comunist metodele de filaj și interceptare pentru a-i opri pe românii care voiau să fugă în Occident

Documente istorice publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) aduc în atenție modul riguros și represiv în care structurile fostei Securități comuniste își instruiau cadrele pentru a supraveghea și bloca cetățenii români care încercau să fugă din țară. Printr-o lucrare practică sau un „extemporal” dat în 1985 de ofițeri ai Securității Municipiului București, documentele ilustrează anatomia unui aparat de control total, bazat pe filaj, interceptări și rețele extinse de informatori.

Scenariul de examen pus la dispoziția a trei ofițeri din cadrul Serviciului 120 (locotenent-colonelul Vintilă Nicolae, maiorul Preda Vasile și locotenentul Dănilă Ovidiu) pornea de la un caz fictiv: un cetățean român a cărui soție reușise să rămână ilegal în Statele Unite dorea să se stabilească definitiv alături de copil în străinătate. Deoarece primise aviz negativ de la autorități, riscul ca acesta să încerce o trecere clanstină a frontierei sau să recurgă la proteste devenise iminent, iar ofițerii au fost puși în situația de a concepe un plan operativ complet de contracarare.

Soluțiile propuse de ofițeri scot la iveală metodele clasice de represiune ale epocii. Planurile includeau deschiderea imediată a unui dosar de urmărire informativă, racolarea sau folosirea unor informatori din anturajul suspectului – cum ar fi o cunoștință care călătorea frecvent în Statele Unite –, precum și monitorizarea strânsă prin filaj și tehnica operativă. Arsenalul Securității presupunea interceptarea integrală a convorbirilor telefonice interne și internaționale, dar și a corespondenței, alături de măsuri de control riguros la frontieră și transmiterea datelor suspectului către structurile de Pașapoarte pentru a-i bloca orice posibilitate de ieșire legală din țară.

Un element deosebit de interesant scos în evidență de documente este modul în care erau tratate legăturile internaționale. În speța respectivă, soția aflată în SUA apelase la organizații pentru drepturile omului și organisme internaționale pentru a exercita presiuni asupra regimului de la București, demersuri pe care Securitatea le cataloga drept acțiuni ostile menite să submineze statul.

Evaluarea acestor lucrări, făcută de șeful serviciului, căpitanul Creța Stana, a evidențiat note modeste (note de 5 și 7), examinatorul sancționând lipsa de profunzime în analiza operativă sau propunerile considerate naive de a contacta direct persoana vizată pentru a o „temporiza”. Dincolo de caracterul birocratic și notele acordate, documentele păstrate în arhivele CNSAS rămân o mărturie frapantă a mecanismului opresiv prin care statul comunist controla viața, libertatea de mișcare și corespondența propriilor cetățeni.