Fostul comandant al Diviziei Multinaționale Sud‑Est a NATO: „Soldatul român nu are bocanci, nu are armă modernă și nu știe să utilizeze drone”

Generalul Dorin Toma, fost comandant al Diviziei Multinaționale Sud‑Est a NATO, a readus în atenție o problemă veche, dar rar discutată public: nivelul real de dotare și pregătire al soldatului român. Mesajul său, publicat după trecerea în rezervă, descrie o situație îngrijorătoare, în care militarul de rând nu dispune nici de echipamentul minim necesar, nici de instruirea adaptată conflictelor moderne.

Toma a ocupat funcții importante în Armata Română, inclusiv cea de șef adjunct al Forțelor Terestre, și a participat la misiuni internaționale în Angola și Albania. Tocmai această experiență îi conferă greutate observațiilor sale. În mesajul publicat pe pagina sa de socializare, generalul Toma a enumerat o serie de deficiențe care, în opinia sa, afectează direct capacitatea de luptă a militarilor români. El a descris situația astfel:

„Soldatul român, astăzi, după 4 ani de război la câteva sute de km. de granițele României, nu este încălțat cu bocancii și îmbrăcat cu ținuta de campanie care să îl protejeze împotriva intemperiilor și să îi asigure mobilitate (veșnica problemă a Armatei Române); nu are o armă în dotare modernă (este cam singurul soldat din NATO încă dotat cu AK-47); nu are aparatură de vedere pe timp de noapte (este singurul soldat din NATO care nu poate lupta pe timp de noapte); nu este instruit să utilizeze drone și/sau mijloace de combatere a dronelor; nu este sprijinit de un sistem logistic viabil; nu îi este asigurată asistența medicală operațională pentru a crește rata de supraviețuire pe câmpul de luptă (deși la nivel central există o întreagă direcție medicală iar numărul spitalelor militare este cel mai mare din NATO).”

Generalul a subliniat că această realitate nu se vede la parade sau în prezentările oficiale și a criticat lipsa unui plan concret pentru modernizarea rapidă a soldatului.

În finalul mesajului, Toma a ridicat o serie de întrebări privind modul în care sunt stabilite prioritățile de înzestrare: „De ce nu reuşeşte conducerea armatei sa prioritizeze corect programele de înzestrare astfel încât să construiască capabilităţi de apărare/descurajare şi nu să cumpere platforme de luptă, de ce nu reuşeşte armata să devină o organizaţie care învaţă din lecţiile confruntărilor militare ale secolului 21, de ce nu experimentează şi adaptează doctrinele, modul de acţiune…cu proxima ocazie…”