Marea Neagră, noul front al petrolului. Mai vrea Rompetrol să stea pe aici? Kazahii, „încadrați” de mai mulți ani la securitate națională, în loc de știri economice

Atacul cu drone asupra unui petrolier asociat KazMunayGas/Rompetrol, produs în Marea Neagră înainte de încărcarea cu țiței, readuce în prim-plan o realitate pe care România o discută rar, dar o trăiește zilnic: energia nu mai este doar economie, ci infrastructură critică expusă direct riscurilor geopolitice. Iar în cazul Petromidia–Rompetrol, această expunere se suprapune peste o istorie complicată de privatizări, datorii, înțelegeri politice și suspiciuni recurente privind cât de confortabil se simte statul român cu o prezență kazahă atât de puternică într-un nod energetic major. Atacul de ieri readuce în prim-plan o întrebare veche, dar incomodă: cât de expusă este România, prin infrastructura sa energetică, la șocuri geopolitice și la vulnerabilități de securitate care depășesc logica strict economică. În cazul Rompetrol, expunerea nu ține doar de o rafinărie sau de o companie, ci de un întreg lanț – import de țiței, transport maritim, rafinare la Năvodari, distribuție de carburanți – care, în momente de criză, devine obiectiv strategic.

Intrarea KazMunayGas în România s-a făcut prin preluarea Rompetrol, într-o perioadă în care grupul românesc era deja un jucător important în rafinare și distribuție, dar avea și un istoric complicat de relație cu statul român. Tranzacția care a adus compania națională kazahă în acționariatul Rompetrol a fost prezentată ca o consolidare a investițiilor și ca o ancorare a rafinăriei Petromidia într-un circuit regional mai mare de aprovizionare și export. Prezența Kazahstanului în energia românească a început să conteze cu adevărat în a doua jumătate a anilor 2000, când compania națională kazahă KazMunayGas a intrat în acționariatul grupului Rompetrol. Tranzacția a fost prezentată atunci ca… CITEȘTE ARTICOLUL AICI!