Ministerul Economiei vrea să reorganizeze industria de Apărare, ocolind CSAT. Nimeni nu știe de ce – DOCUMENTE

În plină vară, cu jumătate din administrația publică plecată în concediu, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului a pus în consultare publică un proiect de reorganizare care rescrie, printre altele, cine și cum coordonează industria națională de apărare a României. Termenul de consultare: zece zile calendaristice, publicat vineri după-amiază, peste patru zile nelucrătoare, într-o săptămână de concediu. Fereastra reală de reacție: cinci zile lucrătoare. Chiar propria structură de specialitate a ministerului, cea care se ocupă de industria de apărare, a semnalat în scris că un termen echivalent început la începutul săptămânii ar fi oferit opt zile lucrătoare, nu cinci. Diferența nu e întâmplătoare — e o alegere.

Dar termenul strâns e cea mai mică problemă a acestui proiect.

Ce se ascunde în spatele unei rearanjări de cutii pe o organigramă

Proiectul elimină, ca structură distinctă în organigrama ministerului, direcția specializată pe industria națională de apărare. Atribuțiile ei — autorizarea operatorilor economici care produc armament, gestionarea Registrului unic al operatorilor, inventarul capacităților industriale de apărare, coordonarea cu NATO și UE pe teme de apărare, avizele tehnice pentru controlul exporturilor de produse militare — sunt împrăștiate administrativ către o Direcție Generală Finanțări și Investiții și alte structuri cu profil economic general.

Sună tehnic și inofensiv. Nu este.

Chiar structura de specialitate afectată a documentat, într-o notă oficială transmisă Secretarului de Stat, ce înseamnă asta în practică: un nivel ierarhic suplimentar între expertul care cunoaște dosarul și demnitarul care semnă, fără ca acel nivel nou să aibă vreo competență tehnică în domeniu, acces la informații clasificate sau delegare de semnătură. Pentru un dosar transversal, un singur ciclu de avizare ar putea necesita între opt și douăzeci și șase de operațiuni administrative — adrese, înregistrări, repartizări, semnături — cu o întârziere estimată de una până la două zile lucrătoare doar din introducerea noului nivel ierarhic, și de până la cinci zile suplimentare în caz de divergență între structuri.

Cu alte cuvinte: birocrația crește exact acolo unde ministerul pretinde că o reduce.

Și partea care contează cu adevărat: unde e Consiliul Suprem de Apărare a Țării?

Aici lucrurile devin serioase.

Nota de fundamentare a proiectului — documentul oficial care însoțește orice act normativ al Guvernului și în care inițiatorul trebuie să declare, negru pe alb, ce avize a solicitat — enumeră la secțiunea privind avizarea instituțiile care ar putea fi vizate: Consiliul Legislativ, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Consiliul Economic și Social, Consiliul Concurenței, Curtea de Conturi.

Și apoi, în același document, inițiatorul își declară singur soluția: proiectul urmează a fi avizat doar de Consiliul Legislativ și de Consiliul Economic și Social.

CSAT dispare din ecuație. Fără nicio explicație. Fără nicio analiză consemnată a motivului pentru care nu ar fi necesar. Pur și simplu, absent.

Numai că Legea nr. 415/2002, care reglementează organizarea și funcționarea CSAT, este de o claritate care nu lasă loc de interpretare: la articolul 4, litera d), punctul 4, se prevede că CSAT avizează — nu analizează, nu opinează facultativ, ci avizează, ca etapă obligatorie — proiectele de acte normative inițiate sau emise de Guvern privind pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare.

Iar proiectul de HG al MEDAT, la articolul 3 alineatul (1) litera m), stabilește ca atribuție a ministerului exact aceasta: pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare, alături de evidența militară, mobilizarea la locul de muncă și protecția infrastructurilor critice.

Nu e o suprapunere vagă sau o interpretare forțată. E aceeași sintagmă, aproape cuvânt cu cuvânt, într-un act care reglementează chiar materia pentru care legea cere avizul CSAT — și în celălalt document, cel care ar fi trebuit să confirme acest aviz, unde CSAT lipsește pur și simplu din listă.

Un ministru care „nu a solicitat” un aviz obligatoriu

Dacă informația conform căreia ministrul nu a solicitat avizul CSAT anterior generării proiectului este exactă, atunci nu mai vorbim despre o simplă scăpare redacțională într-o notă de fundamentare. Vorbim despre un proiect de act normativ care rescrie coordonarea industriei naționale de apărare — un domeniu strategic prin definiție, potrivit Legii nr. 232/2016 — construit de la bun început pe premisa că un aviz obligatoriu prevăzut expres de lege pur și simplu nu se aplică lui.

Nimeni nu a explicat de ce. Nimeni, aparent, nu a și întrebat.

Nu e prima dată când cineva atrage atenția

Chiar direcția de specialitate a ministerului a semnalat, într-o notă internă transmisă în cadrul procedurii de transparență decizională, că proiectul „reglementează atribuții… care pot intra sub incidența competențelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării” și a cerut, în termeni prudenți de birocrat care nu vrea să-și pună superiorii într-o lumină proastă, ca acest lucru să fie „analizat” și „consemnat în dosarul de avizare”.

Traducere din limbaj administrativ: cineva din interior a văzut problema și a încercat, politicos, să o semnaleze înainte ca proiectul să fie adoptat. Răspunsul instituțional, până acum, pare să fi fost tăcerea.

Aceeași notă documentează și alte lucruri greu de trecut cu vederea: un instrument nou — un „aviz tehnic” pentru controlul exporturilor de armament — introdus în proiect fără niciun temei legal indicat, care riscă să se suprapună peste un mecanism deja existent, reglementat prin ordonanță de urgență. Termene interne care se contrazic în același articol al proiectului — treizeci de zile minim într-un alineat, zece zile în următorul, pentru aceeași etapă de reorganizare. Zero indicatori cantitativi privind volumul real de activitate al structurii care urmează să fie desființată ca entitate distinctă — deși structura însăși a furnizat aceste date la mijlocul lunii iulie, cu peste o lună înainte de publicarea proiectului, date care pur și simplu nu au fost folosite.

De ce contează pentru cineva care nu lucrează la minister

Pentru că industria națională de apărare nu e un departament administrativ oarecare. Autorizează companiile care produc muniție și echipament militar. Gestionează informații clasificate. Coordonează cu NATO și cu partenerii europeni programele de înzestrare și capacitățile de producție care, în contextul geopolitic actual, contează mai mult decât au contat în ultimele trei decenii.

Un sistem în care circuitul decizional pentru autorizarea unui operator de armament trece printr-un nivel ierarhic suplimentar fără competență tehnică, în care avizul obligatoriu al celei mai înalte autorități de securitate națională a țării lipsește dintr-un act care reglementează exact materia pentru care acel aviz e prevăzut de lege, și în care termenul de consultare publică a fost calculat, aparent, pentru a produce cât mai puțină consultare reală — nu e o simplă rearanjare administrativă „pentru eficientizare”.

E un precedent. Iar precedentele de genul acesta, odată acceptate fără întrebări, nu rămân izolate la un singur minister.