Programul SAFE: România se îndatorează masiv pentru achiziții de care va beneficia doar industria străină – „Banii pleacă din țară, generații rămân cu datoriile”

Programul SAFE, în valoare de 16,7 miliarde de euro, reprezintă o achiziție de armament pe care România o finanțează integral prin împrumuturi, fără ca economia locală să beneficieze în vreun fel. Această realitate, adesea ignorată de discursul oficial, a fost subliniată luni de Florin Jianu, președintele IMM România, care a tras un semnal de alarmă asupra consecințelor economice ale acestei decizii.

Jianu a fost explicit: toți cei 16,7 miliarde de euro vor ieși din România. Beneficiarii nu sunt companii românești, nu sunt producători locali — sunt furnizorii europeni de armament. În timp ce statul se îndatorează masiv, economia internă rămâne lipsită de investiții și oportunități. Generații întregi de români vor suporta povara acestor împrumuturi, fără ca economia națională să obțină vreun avantaj tangibil. Situația este cu atât mai critică cu cât România traversează o perioadă economică dificilă. Bugetul de stat se confruntă cu presiuni severe, iar resursele sunt limitate. În aceste condiții, alocarea a 16,7 miliarde de euro pentru achiziții externe pare o alegere care prioritizează obligațiile NATO în detrimentul nevoilor economice interne.

Jianu a subliniat un aspect crucial: România are companii în sectorul producției de utilități militare și capabilități de apărare. Aceste firme ar putea participa la lanțul de aprovizionare, ar putea genera locuri de muncă, ar putea contribui la dezvoltarea unei industrii strategice. În schimb, programul SAFE ignora complet potențialul industrial intern, preferând să cumpere integral din afară. Aceasta nu este doar o problemă de economie — este o problemă de strategie națională. O țară care nu investește în propria industrie de apărare devine dependentă și vulnerabilă. Programul SAFE, în forma sa actuală, consolidează această dependență.

Ceea ce surprinde este absența unei dezbateri publice și parlamentare serioase asupra acestui program. Decizia de a se îndatora cu 16,7 miliarde de euro merită o analiză aprofundată a alternativelor, a impactului bugetar pe termen lung și a posibilităților de a integra industria locală în procesul de achiziție. Jianu a solicitat o dezbatere mai aplicată, cu atenție asupra economiei românești și asupra producătorilor autohtoni. O cerere legitimă, în contextul în care consecințele financiare ale acestei decizii vor afecta economia pentru decenii.

Programul SAFE permite statelor membre UE să-și extindă investițiile în domeniul apărării prin achiziții publice comune din industria europeană. Mecanismul în sine nu este rău — problema este modul în care România l-a implementat, optând pentru finanțare integrală prin împrumuturi și ignorând oportunitatea de a integra industria locală. Ucraina și alte țări partenere pot participa la achiziții comune, iar statele candidate pot contribui la cererea agregată și pot negocia participarea industriilor lor. România ar fi putut face același lucru, dar nu a făcut-o.

Jianu a avertizat că generații de români vor plăti pentru o decizie care nu va genera beneficii economice interne. Aceasta este o alocație de resurse care consolidează dependența și limitează capacitatea de investiție în alte domenii critice — educație, sănătate, infrastructură. Realitatea este că programul SAFE, în forma sa actuală, este un transfer masiv de resurse din România către industria de apărare europeană. Statul se îndatorează, economia locală nu beneficiază, iar povara financiară rămâne pentru generații viitoare.