Turcia va cere la Summit-ul NATO anularea planului de interconectare a conductelor de combustibil pentru Bulgaria și România, pentru că Grecia are rolul cheie în proiect

Turcia încearcă să profite de summitul Alianței din 7-8 iulie de la Ankara pentru a obține anularea planului actual de interconectare a conductelor de combustibil ale NATO cu Bulgaria și România – în care Grecia ar juca un rol cheie – cu scopul de a-și promova propria versiune ca fiind mai puțin costisitoare, scrie presa elenă, care adaugă că datele concrete contrazic planurile sale.

Un nou teren de confruntare s-a deschis de câteva săptămâni între Grecia și Turcia în cadrul NATO, cu prilejul planurilor ambițioase (și pe un orizont mare de timp de 25 de ani) de a crea o rețea imensă de conducte de combustibil pe flancul estic al Alianței, pentru a sprijini planurile operaționale în cazul unui atac rusesc. Conform unor informații verificate de Pentagon, Ankara s-a angajat recent într-un efort agresiv pentru a anula rolul nodal pe care Grecia l-ar putea juca în aceste planuri de interconectare a conductelor de combustibil ale NATO cu Bulgaria și România, în vederea aprovizionării țărilor aliate din Europa Centrală și de Est. Turcia încearcă să profite (dar în zadar, după cum notează surse NATO) de viitorul Summit al Alianței din 7-8 iulie de la Ankara pentru a-și promova propria idee de construire a unei conducte care să o conecteze cu Bulgaria și, în viitor, cu România, susținând că o astfel de conductă va costa mai puțin, pentru a câștiga „puncte politice” în faţa președintelui american Donald Trump. Datele, însă, infirmă planurile Ankarei. În același timp, acestea amenință să provoace complicații mai ample în raţionamentul american despre transformarea Alianței în ceea ce Pentagonul prevede a fi NATO 3.0, inclusiv cu limitarea prezenței militare americane pe Bătrânul Continent.

Planul Alianței Nord-Atlantice de extindere a rețelei de conducte de combustibil pe flancul estic este o inițiativă care a început în 2021 și s-a accelerat după invazia Rusiei în Ucraina în februarie 2022. Pentru a înțelege amploarea proiectului, trebuie să înţelegem atât amploarea sistemului labirintic existent (NATO Pipeline System – NPS), care a fost configurat în timpul Războiului Rece, cât și faptul că noul plan (care implică atât construcția de noi infrastructuri, cât și modernizarea celor mai vechi) este estimat să coste în total (la prețurile actuale) aproximativ 25-27 de miliarde de euro (sau mai mult) și va dura aproximativ 25 de ani pentru a fi finalizat! Sistemul existent de conducte de combustibil (în principal pentru combustibilul pentru aviație și combustibilul pentru deplasare) este format din nouă sisteme separate de conducte cu o lungime totală de aproape 11.000 km. La această rețea trebuie adăugată infrastructura de stocare existentă, care depășește 4 milioane de metri cubi de combustibil. NPS traversează în total 13 țări aliate. Există Sistemul Central European de Conducte (Central European Pipeline System – CEPS), care traversează Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Sistemul Nord European de Conducte (North European Pipeline System – NEPS), care traversează Danemarca și Germania, precum și o serie de șapte rețele naționale utilizate pentru scopurile NATO și situate în Islanda, Norvegia, Portugalia, Italia, Grecia și Turcia – care dispune de două astfel de rețele.

Serialul confruntării actuale greco-turce începe cu dorința Ankarei de a torpila participarea Greciei la efortul de creare a unei rețele de combustibil pentru flancul estic, care va fi numită Sistemul de conducte est-european (Eastern European Pipeline System – EEPS). Conform informațiilor obţinute de Pentagon, Comitetul NATO pentru petrol (Petroleum Committee) a realizat în mai 2021 un raport de sustenabilitate privind aprovizionarea cu combustibil a flancului estic. Evaluarea a vizat trei categorii diferite de state: a) Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, b) Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, c) Bulgaria și România. Evident, interesul Atenei se situează în a treia categorie. Ideea inițială a conducerii Alianței și în special a SHAPE (cartierul general militar) privea în primul rând interconectarea cu Bulgaria și, într-o etapă ulterioară, cu România. Aceasta includea o propunere de extindere atât a sistemului grecesc de conducte (GRPS), cât și a unuia dintre cele două sisteme de conducte turcești (WTUPS, adică cel vestic). Ideea era, potrivit unei surse de la sediul Alianței cu care Pentagon a vorbit, să existe „complementaritate” – un raționament complet opus spiritului în care acţionează Ankara în ultimul timp.

În ceea ce privește Grecia, conducerea NATO a propus în mod concret construirea unui nou tronson de conductă cu o lungime totală de aproximativ 290 km, care a fost „împărțită” în trei secțiuni:

a) de la Strymonas la Chrysoupoli, Kavala, cu o lungime de aproximativ 100 km,

b) de la Chrysoupoli până la granița cu Bulgaria, lungă de aproximativ 75 km, și

c) de la Chrysoupoli la Alexandroupoli, lungă de aproximativ 115 km.

Planul includea și construcția a două depozite de combustibil și a unei stații de înaltă compresie, cu un cost total de 400 de milioane de euro. Fiind conștientă că pentru construcția unei conducte între Chrysoupoli și Bulgaria ar fi necesară traversarea Munților Rodopi și a parcului național din regiune, Atena a propus și rute alternative centrate în jurul Alexandroupoli. În ceea ce privește Turcia, planul era construirea unui nou tronson de conducte lung de aproximativ 115 km, de la Istanbul până la granița cu Bulgaria, iar apoi conducta ar continua până la Burgas. În același timp, s-a propus construirea unei stații de înaltă compresie. Evident, costul a fost estimat la o valoare mai mică, şi anume aproximativ 130 de milioane de euro. Turcii, ca de obicei, au depus și variante non papers cu diverse idei, recunoscând în esenţă că ruta prin Grecia suna mai bine atât pentru guvernul bulgar, cât și pentru cel român. Astăzi, însă, întrucât este absolut necesară promovarea acestor proiecte majore, luminile reflectoarelor au căzut şi asupra discuţiilor de culise.