Cartelul avocaților din Parlament: Se introduce un monopol sufocant, taxe ascunse pentru cetățeni și puteri discreționare de cenzură digitală – DOCUMENTE

Scena politică și juridică din România este zguduită de o inițiativă legislativă de o gravitate excepțională, co-semnată în anvelopa transpartinică a Parlamentului de un grup de aleși care ocupă poziții de marcă și care provin din rândul profesiilor juridice, printre care se numără senatorul PNL Cătălin-Daniel Fenechiu, senatorul PSD Robert-Marius Cazanciuc, senatorul AUR de Constanța Nicolae Vlahu, senatorul PNL Cristian-Augustin Niculescu-Țîgârlaș, senatorul PSD Ion-Cristinel Rujan, senatoarea PACE Nadia-Cosmina Cerva, senatorul PSD Titus Corlățean, senatorul USR Elena-Simona Spătaru, deputatul PSD Adriana Diana Tușa, deputatul PNL Ciprian-Minodor Dobre și senatorul AUR Constantin-Ciprian Iacob. Sub un ambalaj retoric extrem de lustruit, care invoca în expunerea de motive o presupusă modernizare a cadrului profesional și o mai bună protecție a cetățenilor în mediul digital, acest proiect ascunde de fapt o veritabilă legislație de cartel corporatist, menită să blocheze concurența, să introducă obligații financiare împovărătoare pentru populație și să ofere structurilor patronale avocațiale instrumente de control și cenzură de o natură cvasi-polițienească.

Analiza aprofundată a textului propus scoate la iveală o serie de nereguli majore, vicii de constituționalitate și riscuri sociale inacceptabile, prima lovitură grea fiind administrată chiar codului civil și libertății contractuale a cetățenilor. Prin modificarea adusă articolului 1241 din Codul Civil, inițiatorii instituie regula ca orice înscris sub semnătură privată cerut de lege pentru validitate sau probă să fie obligatoriu întocmit de avocat, creând astfel o piață captivă forțată. Chiar dacă textul încearcă să cosmetizeze consecințele menționând că nerespectarea nu atrage nulitatea decât dacă legea o cere expres, noua prevedere generează de facto o obligativitate mascată a asistenței avocațiale plătite, impunând costuri financiare suplimentare absolut nejustificate oricărui cetățean sau întreprinzător mic care dorește să încheie un contract simplu, o chirie sau o convenție civilă, încălcând flagrant autonomia de voință și libertatea contractuală consfințite constituțional:

În aceeași notă de protecționism agresiv, inițiativa legislativă introduce prevederi profund discriminatorii pe piața serviciilor alternative, permițându-le avocaților să practice activități de mediere fără a fi supuși autorizării și supravegherii profesionale a Consiliului de Mediere și fără a respecta rigorile impuse mediatorilor autorizați prin legea specială, creând un dublu standard inacceptabil care fragmentează autoritatea unei alte profesii reglementate. Mai mult, o altă prevederii cu puternic impact social negativ este impunerea asistenței juridice obligatorii în procedurile de divorț atunci când există copii minori, indiferent că este vorba despre calea notarială sau cea judiciară. Această măsură transformă o procedură amiabilă bazată pe înțelegerea părinților într-o veritabilă taxă de timbru privată, o barieră birocratică și financiară care împovărează familiile vulnerabile aflate în suferință și aglomerează inutil instanțele de judecată sub pretextul fals al protecției interesului superior al minorului.

Între timp, USR și-a retras semnătura de susținere:

Cea mai alarmantă dimensiune a proiectului o constituie însă acordarea unor puteri excepționale Uniunii Naționale a Barourilor din România prin introducerea articolului 25¹, care creează o procedură sumară și fulgerătoare prin care organizația profesională poate cere direct în instanță emiterea unor ordine de blocare, cenzură sau eliminare a conținutului online și de obținere a datelor de identificare în baza Regulamentului European privind Serviciile Digitale (DSA). Cu termene procesuale de o rapiditate extremă de doar cinci zile și hotărâri executorii, se pune la dispoziția unui organism privat de interes public o bâtă juridică redutabilă, transformată într-o formă de poliție digitală privată, îndreptată direct împotriva platformelor concurente, a site-urilor de informare alternativă sau a inițiativelor de tip LegalTech, sub pretextul combaterii „exercitării fără drept”. Această super-prerogativă de cenzură digitală este completată de crearea unui regim de imunitate și opacitate totală pentru dispozitivele electronice și mediul digital al avocaților, unde datele și aplicațiile pentru care se invocă secretul profesional sunt practic scoase de sub incidența oricăror verificări operative ale autorităților în cadrul controalelor administrative, protejând absolut orice suspiciune de conivență infracțională.

În timp ce avocații-parlamentari își blinddază propriile sedii și instrumente digitale cu garanții aproape absolute și transformă profesia într-o cetățuie impermeabilă, aceștia instituie în paralel o obligație agresivă de interpelare prin care toate instituțiile statului și persoanele juridice de drept privat sunt obligate să furnizeze avocaților date și înscrisuri sub amenințarea unor căi de atac, riscind să blocheze funcționarea administrației publice printr-un avalant de cereri cu titlu de mandat profesional. Această concentrare de putere corporatistă, mascată în spatele unor termeni tehnici și al unor intenții nobile vehiculate de figuri politice precum senatorul AUR de Constanța Nicolae Vlahu, Cătălin Fenechiu sau Robert Cazanciuc, demonstrează un derapaj legislativ grav în care parlamentarii folosesc instrumentul puterii legislative pentru a legifera în interesul direct al propriei caste profesionale, sufocând drepturile cetățenilor și transformând justiția și piața serviciilor juridice într-un fief exclusivist și inaccesibil.