Decizie ÎCCJ: Acordarea selectivă a diurnei constituie o încălcare a principiilor fundamentale de egalitate ale Uniunii Europene

Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat luni, 20 aprilie 2026, o controversă majoră legată de veniturile magistraților, stabilind că acordarea selectivă a diurnei constituie o încălcare a principiilor fundamentale de egalitate ale Uniunii Europene.

Instanța supremă a soluționat sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 447/1/2026, care viza interpretarea dispozițiilor articolului 88^2 alineatul (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Sesizarea a avut în vedere aplicarea acestor dispoziții prin raportare la principiul egalității de tratament consacrat de dreptul Uniunii Europene.

Hotărârea Înaltei Curți este clară și de importanță constituțională. Instanța a admis, în parte, sesizarea și a stabilit că indemnizația prevăzută de articolul 88^2 alineatul (5) din Legea nr. 304/2004 constituie un element de remunerare în sensul dreptului Uniunii Europene. Prin urmare, acordarea sa selectivă, în absența unei diferențe obiective și verificabile în conținutul sau valoarea muncii efectiv prestate de categoriile de beneficiari față de cele de non-beneficiari, este susceptibilă să producă o diferență de tratament incompatibilă cu principiul egalității de tratament consacrat de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și de prevederile articolelor 20, 21 și 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, așa cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Articolul 88^2 alineatul (5) din Legea nr. 304/2004 a reglementat dreptul la diurnă pentru procurorii din cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). Conform Deciziei ICCJ nr. 13/2023, această diurnă are natura juridică a indemnizației de încadrare brute lunare.

Semnificația acestei hotărâri pentru magistrați este substanțială. Instanța supremă a reținut că dreptul salarial trebuie analizat ca element de remunerare din perspectiva standardelor europene referitoare la egalitatea de tratament. În consecință, acordarea sa numai anumitor categorii de magistrați nu poate fi justificată exclusiv printr-un criteriu formal, în lipsa unor diferențe reale, obiective și verificabile privind activitatea efectiv desfășurată.

Hotărârea este obligatorie, potrivit dispozițiilor articolului 521 alineatul (3) din Codul de procedură civilă. Instanța supremă a respins, ca inadmisibilă, sesizarea referitoare la chestiunea de drept privind interpretarea efectelor aceleiași decizii, apreciind că aceasta fusese deja lămurit anterior.