Dr. ing. Marius Lulea: „România nu poate deveni prosperă fără profesori bine pregătiți și bine plătiți”

Educația rămâne unul dintre cele mai importante criterii prin care poate fi măsurată sănătatea unei societăți. O țară care își tratează superficial școala, profesorii și formarea profesională își limitează singură șansele de dezvoltare. Dr. ing. Marius Lulea, președintele Institutului pentru Politici Economice și Publice – IPEP, susține că România nu poate construi prosperitate pe termen lung fără profesori bine pregătiți, respectați și remunerați corespunzător.

„Prosperitatea, cultura și nivelul de civilizație al unei țări depind în mare măsură de educația populației, iar aceasta depinde direct de calitatea sistemului de învățământ și de calitatea dascălilor.”

Afirmația pune în centrul dezvoltării economice capitalul uman. O economie modernă nu poate fi mai performantă decât oamenii pe care îi formează, iar școala este locul în care se construiesc competențele, disciplina, cultura muncii și capacitatea de adaptare. De aceea, calitatea profesorilor nu este doar o problemă a sistemului educațional, ci una care privește întreaga societate.

„Profesorii trebuie respectați și trebuie să aibă dreptul la o viață decentă: să își poată crește copiii, plăti o locuință, avea o mașină, merge într-o vacanță sau ieși la un restaurant. Acestea nu sunt privilegii, ci lucruri firești într-o societate normală.”

În această perspectivă, discuția despre salariile profesorilor nu trebuie redusă la un simplu calcul bugetar. Dacă societatea cere unui profesor responsabilitate, pregătire și rezultate, trebuie să îi ofere și condițiile materiale pentru o viață normală. Stabilitatea financiară contribuie la stabilitatea profesională și la capacitatea unui dascăl de a se concentra asupra rolului său principal.

„România investește încă prea puțin în educație, deși și-a asumat prin lege un nivel mai ridicat de finanțare.”

Efectele subfinanțării nu se văd întotdeauna imediat, însă se acumulează în timp. Lipsa resurselor afectează infrastructura, accesul la materiale educaționale, formarea continuă și, mai ales, atractivitatea profesiei didactice. În educație, o decizie greșită luată astăzi poate produce consecințe care devin vizibile peste un deceniu.

„Iar aici nu vorbim doar despre motivație, ci despre o consecință firească: oamenii foarte bine pregătiți nu vor rămâne pe salarii mici atunci când pot găsi în alte domenii venituri și perspective mai bune.”

Acesta este un mecanism firesc al pieței muncii. Oamenii bine pregătiți au, de regulă, mai multe opțiuni profesionale, iar dacă diferența dintre responsabilitate și recompensă devine prea mare, aleg alte domenii. În aceste condiții, sistemul de învățământ ajunge să concureze tot mai greu pentru resursa umană de cea mai bună calitate.

„În timp, sistemul riscă să atragă tot mai puțini oameni foarte bine pregătiți.”

Problema devine cu atât mai serioasă cu cât efectele nu se limitează la școală. Profesorii formează viitorii specialiști din toate domeniile, de la medicină și inginerie până la economie, cercetare sau administrație. Dacă sistemul nu reușește să îi atragă pe cei mai buni către cariera didactică, consecințele se transferă treptat asupra întregii economii.

„Există o legătură directă între prosperitatea unei țări, calitatea educației și nivelul de salarizare al profesorilor.”

Această legătură nu înseamnă că salariul este singurul criteriu al performanței. Este nevoie și de exigență, evaluare, formare profesională și standarde clare. Însă un sistem care dorește profesori performanți trebuie să facă profesia suficient de atractivă pentru ca oamenii foarte bine pregătiți să o considere o opțiune reală de carieră.

„Este un cerc vicios care se alimentează reciproc, dar din care se poate ieși treptat prin investiții serioase în educație, respect pentru profesori și criterii reale de performanță.”

Cercul poate funcționa însă și în sens invers. O școală mai bună produce oameni mai bine pregătiți, o forță de muncă mai productivă și o economie capabilă să creeze mai multă valoare. O economie mai performantă poate, la rândul ei, să susțină investiții mai mari în educație.

România nu poate recupera diferențele de dezvoltare față de statele europene performante dacă educația rămâne tratată ca o cheltuială secundară. Profesorii bine pregătiți, respectați și remunerați decent trebuie priviți ca o investiție în viitorul economic și social al țării. Prosperitatea nu începe doar în fabrici, companii sau instituții, ci și în sala de clasă.

Dr. ing. Marius Lulea este inginer constructor, antreprenor și autor preocupat de economie, dezvoltare, educație și politici publice. Este președintele Institutului pentru Politici Economice și Publice – IPEP și autorul volumului „Macroeconomie. Arhitectura Prosperității”, în care analizează rolul muncii, capitalului, educației și instituțiilor în dezvoltarea unei societăți.