„Patria a priori”, somnul a posteriori: Apel la empatie pentru uniforma dl. general Ionescu – Gradele atârnă mai greu pe pijamaua siguranței naționale – EDITORIAL

Dacă depui un efort să ieși din impactul momentului, ne întoarcem la aceeași problemă cu care această așa-zisă țară se confruntă de nepermis de mulți ani. Dincolo de persoane și de situații, reies în evidență practicile pe care însuși președintele țării le constată și le comentează dincolo de ocean, fără însă să facă nimic în această privință.

În primul rând, avem poarta spartă cu berbecul la 6 dimineața, în spatele berbecului fiind o echipă de televiziune. Cei care au descins știau foarte clar că persoana vizată nu este acasă, pentru că persoana era urmărită de un alt echipaj de miliție, acompaniată la rândul ei de altă echipă de presă centrală. La domiciliul persoanei vizate se afla soția, elementul perfect pentru inducerea stării de panică. Persoanele vizate nu trebuie să intre într-o cercetare penală, ci trebuie să fie strivite, umilite, distruse, în aplauzele frenetice ale unui public retard. Trebuie să fii cu adevărat tembel să îți imaginezi că o femeie simplă nu deschide ușa atunci când vede poliția la poartă. Dincolo de încălcarea articolului 159 din Codul de Procedură Penală, mai avem un alt articol încălcat constant, frecvent, săptămânal, așa cum spuneam, de nepermis de mulți ani, respectiv art. 304, cel privind divulgarea de informații nedestinate publicului. Deși avem o mulțime de persoane din această țară trimise la cușcă pentru acest amărât de articol de Cod Penal, procurorii îl încalcă constant, fiind o practică din sistemul judiciar, fără absolut niciun fel de limită. Ei sunt absolviți de aceste prevederi, domnii și doamnele în cauză fiind un adevărat stat în stat.

Dar nu despre Republica Procurorilor vorbesc astăzi, ci despre un element mult mai sensibil. În această așa-zisă țară există ceea ce cu mare aroganță se numește coloana vertebrală a statului, adică Serviciul Român de Informații, ca să folosim nume și prenume. Această structură internă nu ezită să ne facă constant capul mare cu parteneriatele sale serioase, cu nivelul ridicat de apreciere, cu statutul foarte elitist ș.a.m.d. Reținem aceste detalii. Apoi, capul acestei structuri este un militar, deci nu este nici civil și nici provenit din mediul politic, deși el este numit politic fiind însărcinat (profesional, nu erotic) în acest sens de Iohannis, la plecarea rușinoasă în gunoiul istoriei a gauleiterului.

Aspectul la care mă refer nu are legătură nici cu naționalismul, suveranismul, patriotismul și cum vreți să-l numiți, ci este strict o chestiune de funcționalitate și orgoliu instituțional. De ani de zile, această structură care se recomandă a fi elitistă și foarte bine pregătită și apreciată, asistă ca un copil imbecil la cum un alt stat neoficial joacă țonțoroiul pe un cadavru politico-social. Domnul Răzvan Ionescu, pentru că despre el este vorba, asistă ca un tembel în păpușoi la cum un stat paralel se desfășoară într-un mod organizat, cu procurori care încalcă zilnic legea, cu o presă cumpărată și aservită și cu alte rotițe, care – laolaltă – formează un sistem privat și nedemocratic de coerciție, în care oamenii din această țară trebuie să știe în fiecare zi că există alți oameni mai puternici decât ei, că trebuie să li se dea o lecție, că trebuie striviți și că trebuie expuși măcelului public, indiferent de statutul lor. Fie că vorbim de oameni de rând, fie că vorbim de oameni politici, fie că vorbim de oricine am vorbi, în această țară în fiecare zi trebuie să ți se amintească mereu faptul că poți fi trimis la închisoare cu o largă lejeritate, indiferent dacă ești vinovat sau nu, pentru că nici măcar nu este vorba despre asta. Nimeni nu urmărește în mod real vinovăția sau nevinovăția cuiva, ci măcelul public, organizat instituțional. S-a ajuns în starea sinistră în care se mulțumesc să știe că țintele s-au îmbolnăvit, unii chiar mor, fiind astfel obținută pedeapsa cuvenită. Stat de drept…

Pe fondul acestui satanism dezlănțuit și, din nou, foarte bine organizat, domnul Ionescu își confundă uniforma cu o amărâtă de pijama, în care intră în pat seară de seară, își aprinde televizorul și privește spectacolul la fel ca noi toți ceilalți. Deși niciunul dintre noi nu are nicio responsabilitate de anvergură, spre deosebire de noi, domnul Ionescu are poate cea mai mare responsabilitate. Îi cunoaște foarte bine pe acești oameni despre care discutăm acum, dosarele reprezentanților acestui sistem sunt până în tavan de ani de zile și probabil SRI doar se mândrește cu o arhivă impresionantă și utilă la un mare nimic, fără să se deranjeze să oprească nimic din ceea ce se întâmplă. Cineva mai puțin diplomat le-ar putea recomanda să-și bage arhivele în părți foarte sensibile, așa ele ar fi mai importante decât acum. Același domn Ionescu știe și ce ordine primesc acești oameni, de unde le primesc, pentru ce le primesc și, cu toate acestea, revine seară de seară în postura ridicolă și depășită de orice logică, în aceeași pijama, fără niciun fel de simț al responsabilității, al acțiunii și al orgoliului instituțional, pentru că în privința orgoliului personal ne-am lămurit.

Se pune însă ultima și cea mai importantă întrebare: În mod concret, domnule Ionescu, ce mai aperi matale? Nu se așteaptă oricum nimeni la niciun răspuns. Somn ușor!

P.S. Noroc că 30 pică miercuri, îți iei salariul în mijlocul săptămânii. Ai apărat țara și luna asta…