Nicușor Dan ne-a mai tras o țeapă cu producția de drone, în comun cu Ucraina: 200 de milioane euro pentru expertiza Kievului, care se rezumă la „asamblăm piese comandate din China”

Acordul semnat între Nicușor Dan și Volodimir Zelenski pentru producția comună de drone în România s-a dovedit a fi o iluzie costisitoare. Realitatea, dezvăluită de publicația ucraineană Strana, este mult mai crudă: România nu construiește drone, ci le asamblează din piese chinezești — și chiar asta o face Ucraina deja, mai bine și mai ieftin.

Directorul unei importante companii producătoare de drone din Ucraina a oferit publicației ucrainene un interviu și declarațiile acestuia sunt dezolante pentru România: „Când vorbim despre experiența Ucrainei cu dronele, trebuie să distingem clar între două subiecte. Primul este experiența utilizării diferitelor tipuri de drone în condiții militare. Și aici am acumulat cu adevărat o experiență imensă. Al doilea este producția de drone. Și aici, din păcate, ne este greu să-i păcălim pe americani.”

Directorul continuă, cu o claritate care nu lasă loc de interpretări: „Ceea ce se numește «producție de drone în Ucraina» este, în mare parte, asamblare din piese chinezești. Da, există câteva soluții foarte reușite pentru configurarea asamblării. Cu toate acestea, în esență, este tot același designer chinez. Tehnologia se bazează pe piese aduse din China.”

Și apoi, cu o sinceritate care ar trebui să-i deschidă ochii pe decidenții români: „Prin urmare, atunci când autoritățile noastre propun un troc gen drone asamblate din piese chinezești în schimbul rachetelor americane, evident că se ridică semne de întrebare. Dacă Washingtonul ar fi de acord cu un astfel de schimb, ar fi «afacerea secolului» pentru Ucraina.”

Comunicatul oficial al Președinției României a arătat că acordul prevede „înființarea de instalații de producție pentru sisteme și capacități de apărare în România, cu tehnologie ucraineană, iar primul obiectiv este producția de drone, printr-un proiect de 200 de milioane de euro, finanțat prin mecanismul SAFE”. Dar asta nu este producție, este asamblare. România va construi o linie de asamblare pentru piese chinezești, iar Ucraina va furniza know-how-ul pentru a pune acele piese împreună. Pentru 200 de milioane de euro, iar problema nu se oprește aici, după cum notează analiza din Strana:

„SAFE nu finanțează cumpărarea de produse din China. Așadar, nu ne împrumută UE, atunci cu ce bani? Cu ce contribuie Ucraina la această afacere «reciproc avantajoasă» în care noi investim 200 de milioane de euro?” Răspunsul este trist: Ucraina contribuie cu „know-how”-ul de asamblare. Iar România plătește pentru asta.

Problema devine și mai acută atunci când analizezi ce se întâmplă în realitate:

Ucraina are prioritate: Pe parcursul a 2-3 luni, Ucraina va trebui să asambleze până la 100.000 de drone, toate fiind trimise Ucrainei, care are prioritate. După care, China va spune pas și nu va mai livra piese, pe motiv că sunt folosite și în război.

China controlează lanțul de aprovizionare: Țara anunță că război din Golf îi creează probleme în aprovizionare. Absența aluminei ultra-fine de înaltă puritate — material indispensabil în industria high-tech — va afecta producția. China reprezintă 80% din drone la nivel mondial; dacă reduce producția cu 40%, România va rămâne fără piese.

Dependență totală de Ucraina și China: România nu va produce nimic. Va asambla. Și va depinde de Ucraina pentru know-how și de China pentru piese. Când China decide să nu mai livreze, linia de asamblare devine inutilă.

Investiția nu se recuperează: 200 de milioane de euro pentru o capacitate care nu poate funcționa independent, care depinde de aprovizionarea din China și care va fi întreruptă ori de câte ori Ucraina are nevoie de drone.

Acest acord nu doar că nu dezvoltă industria militară românească — o compromite. România nu va avea:

Tehnologie proprie: Doar asamblare de piese chinezești

Independență strategică: Dependență totală de China și Ucraina

Capacitate de inovație: Nici o posibilitate de a dezvolta propriile soluții

Credibilitate în regiune: Alți parteneri vor vedea că România investește miliarde în proiecte care nu sunt reale

Iar profesionalismul industriei militare române va fi pus sub semnul întrebării. Cum poate o țară care se prezintă ca producător de drone să fie, de fapt, doar o linie de asamblare pentru piese chinezești?

România s-a angajat să investească 200 de milioane de euro în ceea ce Ucraina recunoaște deschis că este asamblare de piese chinezești. Și asta după ce Ucraina a admis că această „producție” nu este suficient de credibilă nici pentru a fi schimbată cu rachete americane. Acordul nu dezvoltă industria militară românească. O slăbește. Nu creează independență strategică. Creează dependență. Și nu este o investiție în viitor — este o risipă de bani publici pentru a susține o iluzie politică. Iar pe măsură ce China va reduce aprovizionarea și Ucraina va prioritiza propriile nevoi, linia de asamblare din România va deveni ceea ce a fost de la început: o promisiune neîndeplinită și o investiție pierdută.